fara ejaculare....

„Intr-un mililitru cub de S.P.E.R.M.A sunt 100 milioane de spermatozoizi. In medie, la o singura ejaculare se elibereaza 2,25 ml in 5 secunde.”

O altă sursă spune (probabil diferă de la caz la caz – dar orişicât!) că se eliberează circa 7 grame de lichid seminal, în 6-7 jeturi consecutive. Sunt eliminaţi cam 500 de milioane de spermatozoizi – cam de două ori cât populaţia Statelor Unite. Câtă energie pentru un singur „campion”! Un bărbat obişnuit elimină în timpul vieţii aproximativ 20 de litri de fluid seminal. Câţi oameni ar fi putut rezulta de aici? Nu mai calculez, că mă apucă ameţeala…

Un singur spermatozoid e în stare – împreună cu ovulul – să dea naştere unei fiinţe umane a cărei complexitate nu încetează să ne uimească deşi ne studiem corpurile de mii şi mii de ani, cu mijloace din ce în ce mai SF. Câtă energie se comprimă în aceste celule, de fapt

Nu mă mai mir de ce taoiştii – obsedaţi de tinereţe, sănătate şi longevitate – susţin că un bărbat n-ar trebui să ejaculeze decât dacă are de gând să aibă un urmaş. În rest, orgasmul şi ejacularea – spun ei – pot fi separate. Sperma conţine o energie numită „jing”, care, dacă nu este pierdută, se transformă în „qi” – energia vieţii. Cu cât acumulezi mai multă, cu atât eşti mai puternic, mai sănătos, nu mai îmbătrâneşti etc. Genul acesta de cunoaştere era rezervat însă numai împăraţilor şi altor câtorva aleşi – căci ce s-ar fi întâmplat dacă se umplea împărăţia de puternici! Un rol important îl avea femeia. Cred şi eu, căci numai prin intermediul ei acea energie putea fi pusă în act şi transformată în putere. Tot chinezii au o zicală care spune că „Un regat în care femeile sunt neastisfăcute sexual se îndreaptă spre declin”.

Şi tantricii indieni aveau aceeaşi teorie, numai că ei parcă sunt mai mult axaţi pe filosofie decât pe sănătate. Cui îi mai pasă de sănătate, când într-un orgasm fără descărcare poţi să intri în starea de supremă beatitudine, în care eşti una cu Dumnezeu? La baza coloanei vertebrale se află energia Kundalini, energia vieţii – care doarme. În mod normal. Făcând dragoste fără ejaculare, această energie se trezeşte şi începe să urce prin şira spinării, din chackră în chackră, până în creştetul capului. Pe măsură ce ajunge la fiecare din ele, devine din ce în ce mai rafinată, capătă caracteristicile acelui nivel. Asta se poate face şi prin tehnici nesexuale, dar în cuplu zic ei că e mult mai uşor şi mai plăcut (dacă nu pui la socoteală antrenamentul ca să reuşeşti treaba cu reţinerea ejaculării…).

Deşi, dacă mă întrebi pe mine, eu am întâlnit şi bărbaţi care pot (sau aşa povestesc :D ). Unii o fac spontan şi apoi, datorită presiunilor femeilor care habar n-au pe ce comoară de bărbat au pus mâna, fac eforturi să ejaculeze. Ejacularea are şi alte efecte în afară de cele legate de pierderea tinereţii şi vigorii. Ejaculările repetate îi fac pe bărbaţi să se plictisească de femei. Dacă nu ar ejacula, nu s-ar întoarce pe partea cealaltă şi nu ar adormi instant, fără să mai aibă chef să ne ţină în braţe şi să ne mai drăgălească un pic. Ca să nu mai spunem că orientarea acestei energii către în jos îi face pe bărbaţi să fie din ce în ce mai adânciţi în materialitate. Pe măsură ce înaintează în vârstă, puţini mai sunt cei care mai au chef să inventeze roata sau să zboare printre stele. Se transformă toţi în „Moromeţi”: îşi dau cu părerea din fotoliul scorojit cât de buni ar fi ei dacă ar fi preşedinte. Iar femeile… oglinzile lor.

Durata unui act sexual normal este între 5 şi 30 de minute – spun „specialiştii” (scuze pentru ghilimele, eu nu sunt de acord). Dacă pui la socoteală că o femeie are nevoie de circa 30 de minute ca să aibă un prim orgasm, majoritatea dintre ele n-au nicio şansă să aibă măcar unul! Strivite sub un bărbat posedat de propria animalitate, care „termină” în 5 minute, de ce să ne mai mirăm că au dezvoltat o industrie a „durerii de cap”?

Personal am văzut care e diferenţa dintre un orgasm cu ejaculare şi unul fără. Ştiu că, dacă vreau ca el să reuşească, trebuie să fiu un pic mai „cuminte”. Dar merită osteneala: porţia de voluptate pe care o primesc apoi este incomparabilă. Şi starea de intimitate, şi bucuria, şi frumuseţea şi iubirea… Vorbeam zilele trecute cu un prieten care tocami s-a îndrăgostit. Mi-a povestit transfigurat cum că „am reuşit să… fără să…”. (nu putea să zicăă, era într-un loc public – dar eu ştiam, că aveam discuţia de ani de zile). „E extraordinar! Trebuie să vorbim”. Recunosc că i-am spus cu obrăznicie: „Dacă nu-mi arăţi, nu te cred”. Iar el mi-a răspuns plin de candoare: „Contează foarte mult şi persoana”… Ce minuni face dragostea!