Cum să-ţi dresezi nevasta
De la bun început, cu tot respectul, vreau să îţi spulber speranţa că,
citind aceste rânduri, vei avea o revelaţie şi vei găsi răspunsul la
întrebarea care frământă întreaga tagmă bărbătească de la facerea lumii
încoace: cum să-ţi dresezi nevasta (soţia, consoarta, amanta, prietena,
iubita, mandruţa, concubina, logodnica, ţiitoarea, ibovnica, drăguţa,
metresa, amoreza, gagica, femeia în general).
Dacă aş găsi o metodă infailibilă
pentru oricine şi în orice condiţii, cu siguranţă aş primi o
recunoaştere a meritelor mele pe plan naţional (Ordinul Muncii clasa I)
şi internaţional (Premiul Nobel la o secţiune nou înfiinţată), precum
şi recunoştinţa eternă a miliarde de bărbaţi. Ei bine (vorba vine), nu,
n-am găsit un astfel de răspuns.
În schimb, îţi pot dezvălui o manieră
proprie de a proceda, pe care o poţi aplica şi tu. În cazul meu, a dat
rezultate satisfăcătoare, dar, atenţie, pentru altcineva efectele sunt
cu totul imprevizibile!
Într-o zi, aveam nişte prieteni în vizită la noi acasă şi nevastă-mea m-a întrebat cu blândeţe prefăcută în voce:
- Ai udat florile de pe balcon?
- Nu, iubito.
- De ce?
- Păi ştiam că ăsta e sectorul tău…
- Zău? Şi nu puteai să mă ajuţi puţin? Mai ales că ştiai că aşteptăm musafiri…
- Ba da, dar florile sunt şi ele nişte
fiinţe. Dacă le-ai învăţat într-un fel, nu merge să schimbi obiceiul,
aşa, în devălmăşie, că se ofilesc. S-au făcut studii şi s-a demonstrat
că, dacă se apropie un necunoscut de ele, florile reacţionează şi se
alarmează una pe alta, ca orice vietăţi, chiar dacă n-au gură să
zbiere. Nu ştiu nici savanţii care-i mecanismul. Astfel, dacă făceam
greşeala să încerc să le ud, numai când mă vedeau, pe loc se ofileau!
Şi florile din balconul vecinului ar fi intrat în panică şi ar fi
transmis mai departe un puternic semnal de alarmă, al cărui rezultat ar
fi putut deveni devastator pentru flora de pe strada noastră şi
ulterior, conform binecunoscutului efect de avalanşă, din întreaga
lume… Şi fără floră, s-ar fi dus şi fauna pe apa sâmbetei, iar acum nu
mai puteai pune pe masă pui făcuţi la rotisor. Păi asta ai fi vrut tu,
plăcinţico?
N-a răspuns, dar a părut îngrijorată de
perspectivă. Bineînţeles, musafirii noştri ne-au informat cum
procedează ei cu treburile casnice, cum se ajută unul pe celălalt în
deplină armonie şi cum acest lucru a dus la sudarea cuplului… Aiurea!
După a doua cutie de bere băută, au început să-şi arunce fel şi fel de
acuze. Dar până ca lucrurile să ia această turnură, soţia mea m-a
întrebat dacă am uitat că a doua zi era şedinţă cu părinţii la şcoala
fiului nostru.
- N-am uitat şi văd că nici tu. Sigur că tu trebuie să te duci, gingaşă turturică.
Şi i-am povestit că nişte studii
aprofundate au dus la concluzii fără echivoc, în urma cărora
specialiştii în pedagogie recomandă ca figura tatălui, oricum foarte
importantă în conştiinţa copilului, să nu devină exacerbată, fiindcă
urmările pot fi catastrofale: odrasla noastră va face pipi în pat până
la adânci bătrâneţi, va deveni extrem de timid, cu un respect faţă de
sine foarte scăzut, va fi bâlbâit, iar la maturitate va ajunge un
ratat. Am încheiat cu o întrebare retorică:
- Şi acum, mititico, crezi că trebuie să-ţi spun şi cine duce gunoiul?!
- A, nu, bineînţeles că eu îl duc! Altfel, cine ştie ce urgie se va abate asupra noastră…
Nu am pretenţia ca aceasta să fie un
soi de “Îmblânzirea scorpiei” în variantă modernă şi nici măcar un ghid
de conduită în relaţiile cu consoarta. Dar, stimate cititor, trebuie ca
doamna ta să creadă că ea nu face treburi casnice, ca orice gospodină,
ci că salvează lumea în general şi universul vostru domestic în special.
În tot cazul, de atunci, acei prieteni
ai noştri ne-au vizitat mai rar, femeia reproşându-mi că-i dau idei
periculoase bărbatului ei… Acum spuneţi voi dacă am eu vreo vină!
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu