„Femeile sunt atât de greu de înţeles!" se plâng unul altuia
bărbaţii. Reprezentantele sexului feminin, la rândul lor, au
convingerea că ei sunt o specie cu totul diferită. Fără dubiu, bărbaţii
şi femeile au valori, priorităţi şi obiceiuri diferite, iar cele mai
multe conflicte între cele două sexe rezultă din aceste deosebiri.
Chiar şi modul în care se percep fizic unii pe ceilalţi este diferit.
Profesorul de psihologie Sarah Gervais, de la Universitatea din
Nebraska, SUA, a observat, nu cu mult timp în urmă, că femeile văd
bărbaţii ca pe un întreg. În schimb, creierul reprezentanţilor sexului
masculin percepe femeile ca pe un puzzle, compus din mai multe părţi
mai degrabă, decât ca pe un întreg, potrivit psihologului american.
De ce ele sunt mai vorbăreţe
Diferenţele dintre cele două sexe au o bază ştiinţifică în cele mai
multe cazuri. De exemplu, există un motiv cât se poate de justificat
pentru care femeile vorbesc mai mult: conexiunile dintre cele două
emisfere cerebrale sunt mai complexe la ele, ceea ce face ca
abilităţile lor verbale şi atenţia pentru detalii să fie mai
dezvoltate. Că emisferele cerebrale ale bărbaţilor interacţionează mai
puţin nu este nici pe departe un dezavantaj, pentru că, din acest
motiv, lor li s-a dezvoltat mai mult gândirea abstractă. Există însă un
lucru pentru care niciun om inteligent al planetei nu a găsit un temei
ştiinţific: capacul de toaletă pe care bărbaţii nu-l coboară niciodată.
Sau pe care femeile refuză să-l ridice.
Compromisul, unica soluţie
Cele mai multe cupluri funcţionează foarte bine chiar şi cu aceste
diferenţe. Secretul este să nu-ţi concentrezi întreaga atenţie asupra
lor şi să înveţi să le accepţi, ne spune psihologul psihoterapeut Lena
Rusti. „Nu trebuie să lupţi în relaţie pentru a-i lua lui fotbalul,
căci îi vei crea o frustrare, iar această frustrare îl va determina pe
partener să vrea să-ţi ia şi ţie din program o activitate plăcută, cum
ar fi shoppingul", explică psihoterapeutul. „Weekend Adevărul" a
„inventariat" diferenţele dintre bărbaţi şi femei cu ajutorul lui
Cosmin Mihu (32) şi a Mădălinei Enescu (27 de ani), un cuplu din
Bucureşti format în urmă cu şase ani. Cei doi au acceptat să ne
vorbească despre micile, dar şi despre marile nemulţumiri pe care le au
faţă de partenerul de viaţă.
El despre Ea: „NU înţeleg obsesia ei pentru pantofi"
Mania pentru pantofi. „Mădălina are un dulap plin cu
pantofi, cred că sunt vreo 20 de perechi, iar ea continuă să-şi cumpere
alţii şi alţii. De fapt, nu cred că a trecut vreodată pe lângă un
magazin de încălţăminte fără să se oprească. Pot, într-o oarecare
măsură, să înţeleg pasiunea pentru un anumit obiect, dar ceea ce nu pot
pricepe în ruptul capului este de ce, dacă-şi cumpără pantofi, nu-i
poartă? Din cele peste 20 de perechi, nu cred că poartă mai mult de
cinci."
Geanta uriaşă. „E neagră şi mare ca un sac de
rafie, dar ea susţine că e cea mai frumoasă şi cea mai utilă geantă din
lume. Pe lângă faptul că e chiar urâtă, nu e nici măcar practică:
Mădălina «reuşeşte» întotdeauna să rătăcească ceva important în geanta
ei, de exemplu cheile de la maşină înainte de a pleca la serviciu."
Capacul de la WC.
„Pe asta n-o chiar înţeleg deloc. Dacă uit capacul ridicat, se supără
şi mă ceartă, ceea ce e absurd. În plus, dacă analizezi situaţia în mod
logic, este mai simplu să trânteşti capacul pe WC atunci când e
ridicat, decât să te apleci pentru a-l ridica. În concluzie, noi,
bărbaţii suntem mai îndreptăţiţi să facem tărăboi pe subiectul ăsta!"
Vorbitul interminabil la telefon.
„Cu maică-sa, cu surorile ei, cu prietenele ei - dar întotdeauna cu
alte femei - Mădălina este în stare să vorbească la telefon cu orele.
În mod normal, nu mă deranjează, treaba ei ce face. Dar sunt momente în
care am treabă cu ea, iar ea nu mai conteneşte cu pălăvrăgeala. Şi ce
mă enervează cel mai tare este că vorbeşte numai despre nimicuri!"
Cinci minute înseamnă o jumătate de oră.
„Când ne dăm întâlnire în oraş întârzie regulat, deşi am stabilit de
comun acord ora. Când o sun şi o întreb în cât timp ajunge, îmi spune
că în cinci minute, dar de fiecare dată se face jumătate de oră. La fel
se întâmplă când trebuie să plecăm undeva împreună. «Sunt gata în cinci
minute», zice ea mereu, în timp ce pe mine mă ia deja somnul pe canapea
de atâta aşteptat. De ce nu spune de la început cât o să dureze cu
adevărat, nu ştiu..."
Shopping-ul. „Dacă merg eu la
cumpărături, termin în zece minute. Dacă merge ea, o uită Dumnezeu
printre rafturile supermarketurilor. Eu mă duc direct la produsul pe
care-l vreau şi-l pun în coş, ea se uită la toate produsele din gamă,
din zece alege trei, apoi stă să chibzuiască pe care să-l cumpere. Nu
m-ar deranja deloc chestia asta, dacă n-ar insista s-o însoţesc la
magazin."
Nu spune ce o deranjează. „Toate sunt bune şi
frumoase şi, deodată, o văd îmbufnată. Dacă o întreb de ce e supărată,
îmi spune că mi se pare mie, deşi e atât de evident că nu e adevărat.
Drept urmare, stau şi mă gândesc unde, când şi cu ce am greşit, dar de
cele mai multe ori n-am nici cea mai vagă idee. Nu înţeleg de ce nu
spune pe faţă ce o deranjează. Am sta de vorbă şi am regla situaţia. În
schimb, ea preferă să stea încruntată cu zilele, iar eu nu aflu
niciodată cu ce am dat-o-n bară."
Sensul diferit al cuvintelor.
„Şi când spun cel mai banal lucru din lume, o aud: «ce-ai vrut să zici
cu asta?» Exact ce am spus, îi răspund. «Da, las' că ştiu eu că te-ai
gândit, de fapt, la....», mă uimeştea ea de fiecare dată cu imaginaţia
ei."
Reacţiile exagerate. „La cea mai mică ceartă,
Mădălina ţipă, se agită, plânge de zici că-i sfârşitul Pământului. Tare
mă tem de cum va reacţiona la o ceartă serioasă..."
Obsesia căsătoriei. „Mădălina a început să facă aluzii la
căsătorie încă din primul an al relaţiei noastre. Apoi, cu timpul,
aluziile au devenit din ce în ce mai puţin subtile, până mi-a cerut
de-a dreptul s-o iau de nevastă, că «are şi ea o vârstă şi vrea şi ea
un rost al ei». Nu pot pricepe de ce nu putem trăi la fel ca şi până
acum, din moment ce ne înţelegem bine şi ne iubim. De ce ne-am crampona
de nişte hârtii?!"
Dacă o întreb de ce e supărată, îmi spune că mi se pare mie,
deşi e atât de evident că nu e adevărat. Drept urmare, stau şi mă
gândesc unde, când şi cu ce am greşit.
Cosmin
Ea despre El: „Nu dă atenţie lucrurilor care contează pentru mine"
Uită aniversările. „Sunt o femeie ca oricare alta: îmi
place să-mi sărbătoresc ziua de naştere şi să nu las să treacă
neobservată aniversarea relaţiei. Iar bărbaţii ar trebui să ştie că
femeilor chiar le pasă de aniversări şi că au anumite aşteptări de la
parteneri. Cu toate acestea, în cei şase ani de relaţie cu Cosmin, nu
ştiu să-şi fi amintit de două ori de aniversarea noastră. Nici de ziua
mea de naştere nu şi-a amintit an de an, asta în condiţiile în care
chiar şi telefonul lui vechi are funcţie de reminder! Îmi spune de
fiecare dată că are o problemă cu datele, lucru care mă surprinde,
pentru că are o memorie foarte bună a cifrelor. Tind să cred că nu-i
pasă, iar asta mă înfurie de fiecare dată."
Nu cere indicaţii când se rătăceşte. „Îmi
amintesc că, pe la începutul relaţiei mele cu Cosmin, am vrut să mergem
la un concert care se ţinea la Arenele Romane, dar am ajuns la marginea
Bucureştiului, pentru că niciunul dintre noi nu ştia unde este, iar el
a refuzat categoric să întrebe pe cineva pe stradă. Eu n-am insistat la
vremea respectivă şi am încercat să-mi păstrez calmul, dar acum, de cum
încetineşte sau opreşte la un semafor, deschid repede geamul şi întreb.
Văd că se enervează, dar orgoliul lui absurd ne costă timp, nervi şi
bani."
Toate meciurile sunt importante. „Cred că la
începutul relaţiei am avut norocul să nu prind niciun campionat de
fotbal. Altfel nu-mi explic de ce atunci nu se uita la meciuri, iar
apoi au început să apară din ce în ce mai multe în programul TV.
Norocul nostru este că avem două televizoare, dar sunt seri în care
parcă suntem ca doi străini care împart o casă. Asta dacă nu pleacă să
vadă meciul la terasă, cu prietenii!"
Capacul de la WC. „Am încercat să-i explic în fel şi chip
că mă deranjează când lasă colacul ridicat, dar nu cred că o să reuşesc
vreodată să o scot la capăt cu el. Mă deranjează foarte mult nu atât
comoditatea lui Cosmin, cât faptul că nu dă atenţie unui lucru care
pentru mine este important."
Răcelile sunt o catastrofă.
„Mi-ar plăcea să plec într-o delegaţie ori de câte ori răceşte Cosmin.
Se vaită atât de mult, încât uneori am impresia că se preface. Abia
dacă mai coboară din pat, se târăşte prin casă, este deprimat şi se
plânge într-una că-l doare capul, burta, gâtul şi mai tot corpul. Mă
întreb: cum ar suporta o naştere?!"
Culorile, o enigmă pentru el.
„Cosmin ştie doar culorile de bază. El nu are niciun tricou bleu şi
bleumarin în garderobă, toate sunt albastre. Corai, ocru, şi turcoaz -
dacă citesc bărbaţii, acestea sunt nuanţe de roz, galben şi albastru -
sunt inventate de femei ca să-şi complice viaţa, mi-a spus la un moment
dat. Nu mă aştept de la el să poată face diferenţa între bej şi crem."
Nu îi place să mă fardez. „Deşi
pare lipsit de atenţie pare la detalii, iubitul meu observă de fiecare
dată când mă fardez ceva mai mult şi chiar mă apostrofează puţin. Îmi
spune mereu că sunt mai frumoasă naturală, iar eu îi amintesc de
fiecare dată că atunci când m-a cunoscut eram fardată - şi destul de
mult, din câte îmi amintesc."
Nu renunţă la hainele vechi. „Acum câteva săptămâni, am
avut o mică ceartă cu Cosmin, pentru că am vrut să-i arunc o pereche de
blugi foarte uzată - şi nu părea ruptă din fabrică! Nu este prima dată
când păţesc asta cu el. Îmi spune că-şi găseşte greu blugi, că nu sunt
atât de vechi cum spun eu şi inventează tot felul de motive ca să mai
păstreze o vreme hainele uzate."
Femeilor chiar le pasă de aniversări şi au anumite aşteptări de la parteneri.
