La cateva zile dupa ce mi-am incheiat relatia cu sotul meu, in urma cu aproape 4 ani, ma plimbam in parcul copilariei mele. M-am asezat timid pe o banca, ingandurata.
Nu eram singura ci alaturi de un barbat. Stiu ca i-am zambit.
M-a intrebat doar atat: care este povestea ta?
De atata aveam nevoie iar cu vocea tremuranda am inceput sa-i vorbesc.
De fapt nici acum nu stiu cu certitudine daca a existat sau a fost doar in imaginatia mea dar important este ca atunci viata mea s-a schimbat.
Nu te cunosc, sincera sa fiu acum nu-mi doresc asta.
Vreau doar sa ma plimb cu tine in noaptea asta, alege un loc, oriunde. Vreau sa fim singuri.
Sa ne auzim pasii si inimile. Fiecare pas imi va aminti de ceva ce tin ascuns si doare. Este acolo in suflet si s-a instalat confortabil. Ma incapatanez sa nu-i dau drumul, sa nu ma eliberez de el.
Iar dupa aceasta noapte te rog sa ma uiti, sa nu ceri nimic de la mine. Sa fiu doar o trecatoare prin gandurile tale. Apoi imi este mai usor sa traiesc cu adevarat.
Te rog sa ai rabdare cu mine, nu mi-e usor sa-ti vorbesc. Imi doresc doar sa ma asculti si apoi sa ne vedem mai departe de vietile noastre. O fac pentru prima oara si va fi si ultima.
Slabiciunile m-au facut mai puternica, prin greseli am invatat, ranile mi-au amintit sa-mi pese de ceilalti, iar viata m-a invatat sa am curajul de a zambi si sa merg mai departe.
Vreau sa fim doar doi straini in noapte.
Doresc, visez, simt, explorez, daruiesc, ascult, iubesc, pretuiesc, cred, traiesc.
Imi aduc aminte ca pe la 8 ani mi-am dorit o papusa, aveam cateva jucarii dar fetitele se joaca cu papusi, nu-i asa. Am primit-o cateva zile mai tarziu. A fost usor, am gandit atunci. Mi-am pus dorinta si mi s-a indeplinit.
Atata de usor poti obtine ce-ti doresti? M-am intrebat atunci.
Asta pana cand intr-o alta zi mi-am dorit pantofiori de lac cum aveau alte fetite. Am ramas cu pantofiorii mei decolorati din anul anterior. Cred ca ele si-au dorit mai mult decat mine. Dar imi aduc aminte ca am ajuns acasa si mama m-a imbratisat. Am primit afectiune.
Am zambit. Si am facut un pas.
Eram la bunica si citeam “La medeleni”. Am pus cartea deoparte si mi-am dorit sa am prieteni. Hei, nu m-a auzit nimeni, unde sunteti voi cei cu care as vrea sa alerg pe iarba din curte pe care lucesc cateva picaturi de roua? De ce nu mi se indeplineste dorinta? Mi-am luat din nou cartea si asa am descoperit ca folosindu-te de imaginatie inveti sa-ti creezi in orice loc si moment aventuri fascinante si ca singuratatea este o chestiune de alegere.
Am zambit. Si am mai facut un pas.
Mi-am dorit sa dansez si sa pictez. Si chiar s-a intamplat, pentru putin timp. Cineva mi-a spus ca sunt alte lucruri mai importante decat sa fiu o visatoare in cautare de „placeri“ efemere. Si totusi am invatat sa-mi traiesc sensibilitatea prin vibratiile muzicii, sa dau gratie trupului, sa simt emotiile si sa le transform in forme si culori.
Am zambit. Si am mai facut un pas.
Era frumos afara si ma plimbam singura in parc. Aveam 17 ani si imi imaginam ca sunt de mana cu iubitul meu. L-am asteptat. L-am vazut. Stiu ca venea inspre mine. Nu-mi dau seama cum a disparut. Dar am privit mai atenta in jur si am vazut trainicia copacilor, gingasia florilor, limpezimea izvorasului ce strabatea parcul, am auzit fosnetul frunzelor si am admirat nobletea fluturilor.
Am zambit. Si am mai facut un pas.
Intr-o seara m-am privit in oglinda. Mi-am admirat trupul si sufletul care ma proteja si vroia sa fie inteles. Eram o femeie care isi dorea sa fie vazuta si apreciata. Am asteptat in zadar. Poate nu este oglinda potrivita, mi-am spus. Asa am inteles ca nu trebuie sa astept sa fiu remarcata ci mai degraba sa daruiesc pentru a mi se intelege sufletul.
Am zambit. Si am mai facut un pas.
Am intrat la facultate. Ma astepta o cariera de invidiat, sau asa credeam. Era momentul meu de glorie. L-am savurat. Si totusi ceva pierdusem pe drum. Entuziasmul, ambitia sau poate mi-am ales gresit calea. Dar intr-o zi m-am redescoperit si am stiut cu adevarat ce vreau de la viata. Este o cu totul alta imagine dar este cea care ma defineste, ma implineste. Am inceput sa calatoresc alaturi de oameni, ascultandu-i.
Am zambit. Si am mai facut un pas.
Intr-o dimineata de duminica m-am trezit si am vazut langa mine un barbat. Ochii mi s-au indreptat nedumeriti catre el, m-am apropiat sa-l mangai si sa-l sarut. Eram fericita acum, stiam ca el este povestea mea de iubire. Am adormit la loc linistita.
Am zambit. Si am mai facut un pas.
Trezeste-te! am auzit o voce precipitata. Ia-ti in brate fetita, are nevoie de tine. Cat de micuta si firava era. Ce frumoasa este viata. Am primit cel mai de pret cadou.
Am zambit. Si am mai facut un pas.
Mami imi doresc papusi, pantofiori, imi doresc sa vad marea! Nu aveam bani pentru toate acestea. Stiam ca o ranesc si imi recunosteam neputinta. I-am spus copilului ca Dumnezeu va avea grija sa nu-i lipseasca iubirea si ca voi fi alaturi de ea pentru a invata sa creada in vise. M-a durut ca nu i-am putut oferi ce si-a dorit dar am stiut ca a primit un dar esential: credinta.
Am zambit. Si am mai facut un pas.
Intr-o noapte m-am bagat in pat, imi era frig si eram singura. Pierdusem imbratisarile, caldura si siguranta. Nu are importanta cine a gresit. Mi-am spus ca povestea mea de iubire s-a sfarsit. Doar povestea, iubirea nu se sfarseste niciodata. O dau mai departe, nu-mi este teama. Intotdeauna voi gasi suflete in cautarea iubirii. Sunt suficient de puternica. Poate doar m-am odihnit putin dar apoi mi-am reluat zborul. Iar in zborul meu am gasit o alta poveste de iubire.
Acum zambesc cu toata fiinta mea. Mi-am eliberat sufletul, nu ma mai doare.
Hai sa mai facem cativa pasi impreuna. Este o noapte minunata. Nu te cunosc dar iti multumesc ca m-ai insotit.
Cine stie, poate ca totusi nu vom ramane doar straini in noapte. De fapt mi-ar placea sa fii alaturi de mine in noua mea experienta de viata.
Te invit sa fii spectatorul meu la cea mai extravaganta reprezentatie a vietii!
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu