dansul...........

Dansul este o forma de legatura intre Om si Univers, asta este ideea prin care vreau sa incep.

Dansul s-a nascut in mod natural, ca o exprimare a ritmului acestei vieti, a vietii din interiorul trupului si sufletului nostru. Dansul exprima libertatea omului, exprima bucuria, exprima optimismul. Dincolo de faptul ca de-a lungul istoriei s-au observat si inregistrat ritmuri si feluri de dans diferite care s-au schimbat după schimbarea vremurilor si a simtirilor noastre, dansul a ramas tot una din cele mai libere si pure forme de exprimare a omului. Atunci cand sarbatoresc ceva, oamenii se aduna sa danseze. Dincolo de motivatia sociala a acestor petreceri, se afla o chemare spirituala,desi poate va suna bizar.
La inceputurile vremurilor, dansul era un ritual prin care, în majoritatea civilizatiilor, cei care dansau isi aratau supunerea si adoratia fata de zeitatile carora le erau inchinate acele miscari. Prin miscari coordonate cu un ritm se exprimau sentimente dintre cele mai variate, de la tristete la veselie, de la furie, gelozie, la iubire si extaz. In mitologia hindusa Shiva era printul dansului si, se spune ca el dansa tot timpul. Candva, minunatul dans Samba a fost descoperit in Brazilia, samba insemnand “a te ruga”, a invoca propriul Dumnezeu. Ritmurile africane au fost asimilate in muzica latina, cu acelaşi scop initial, cel de a invoca diferiti zei. Apoi grecii au rafinat mult dansurile si mai tarziu romanii au preluat dansurile grecesti si le-au transformat, adaugandu-le salturi si sarituri. Sareau si se bucurau in jurul altarului zeului Marte.Tot romanii au dat dansului o noua dimensiune a distractiei, folosindu-le in timpul petrecerilor pentru a distra imparatii si nobilii. Europenii la inceput le-au respins, le considerau ca o blasfemie, dar cu timpul, dansurile au aparut la curtile regale. Dincolo de dansurile de la curtea regala, sunt sigura ca si oamenii de rand dansau, chiar si fara muzica, la casele lor. Au aparut apoi baletul, dansurile de societate si dansurile ritmice, cu ritmuri si miscari prestabilite, pe masurace si muzica a luat noi forme. Treptat, dansul a ajuns o activitate sportiva, care da startul competitiilor si concursurilor, precum si festivalurilor si scolilor de dans in intreaga lume.Insa nu despre acest tip de dans vreau sa iti vorbesc, ci despre ceea ce eu numesc: “dansul sufletului”.

Ce numesc eu dansul sufletului? Este dansul prin care sufletul tau controleaza corpul, exprimandu-se in toata frumusetea lui. Este dansul care nu are nevoie de un anume timp potrivit, loc potrivit, stare potrivita, de public, de miscari prestabilite. Este dansul fara reguli,fara asteptari, fara teama. Este un dans haotic dupa marii coregrafi dar plin de armonie in fata divinitatii. Este miscarea libera a ta, fara sa iti pese de nimic in afara de sufletul tau. Cel mai adesea se danseaza cu ochii inchisi, spre cer, cu zambetul pe buze si cu mainile in aer, spre cer. Stii despre ce iti vorbesc? Ai pus vreodata o muzica pozitiva, vesela, ritmata si te-ai miscat “cum ti-a venit” pe ea? Fara sa te vada nimeni si uitand de toate? Nu e asa ca la sfarsitul melodiei te simteai eliberat/a si aveai un mare zambet pe buze? Nu ca erai mai optimist/a? Mai stii cum dansai cand erai copil? Ti-ai luat vreodata cel/cea mai bun/a prieten/a la dansa si ati dansat razand si fiind liberi, ca doi copii? Ai dansat vreodata pe un camp, in soare? Ai dansat vreodata in mijlocul strazii cu persoana iubita? Iti aduci aminte emotia? Iti aduci aminte sufletul tau usor?

De ce te simti asa? Si de ce te elibereaza dansul acesta pur si nonconformist?

Dansul este o formă de comunicare: intre tine si corpul tau, intre tine si ceilalti oameni, intre tine si sufletul tau! Este o comunicare nonverbala, spontana, ceea ce implica participarea atat a constiintei cat si a subconstientului, o comunicare intr-o situatie destinsa, reconfortanta, pe care o creeaza ritmul muzicii (auzite sau simtite). De aici rezulta doua motive pentru care dansul are functie terapeutica si totodata doua rezultate terapeutice, care in cadrul terapiei prin dans se sustin reciproc.

Primul este ca dansul reia contactul constient cu emotiile stocate la nivel somatic de-a lungul vietii. Emotiile puternice care nu sunt exprimate in momentul trairii lor de catre fiinta umana se pastreaza sub forma unor tensiuni musculare la nivelul acelor parti ale corpului legate simbolic de situatia traita. Dansul solicita mult mai multe grupe de muschi decât activitatile obisnuite. Prin dans, incercand sa devii mai expresiv ca sa manifesti ceea ce sufletul tau iti transmite si ca sa urmezi ritmul muzicii, descoperi din nou, ca un copil, posibilitatile uitate ale corpului tau si constientizezi acele tensiuni de mult uitate, pe care le eliberezi. Deci dansul detensioneaza muscular la nivel fizic, conecteaza la subconstient la nivel mental, si trateaza blocajele la nivel energetic. De ce? Pentru ca dansul iti deschide sufletul, iti manifesta starea de creator, si trezeste dumnezeul din tine care nu cunoaste altceva decat bucurie si libertate.

Al doilea este ca dansul iti impune acea stare de joc, de liber acces pe taramul imaginatiei, unde totul este posibil prin improvizatie, unde problemele iti apar mai altfel, unde stereotipurile si blocajele se pierd in varietatea posibilitatilor (un prim pas spre rezolvarea conflictului intern), si acea stare de deschidere spre ceilalti (primul pas spre rezolvarea conflictului cu celalalt). Nu trebuie sa te cramponezi de ideea ca nu stii sa dansezi, acest dans al sufletului nu are nevoie decat de un suflet si de un trup prin care sa iti manifesti sufletul – banuiesc ca le ai pe amandoua nu? :)

Aceste doua rezultate, la care terapiile verbale se straduie sa ajunga prin interviuri lungi, sunt puncte de plecare in dans. Unii spun ca ceea ce ii lipseste dansului pentru a avea efect terapeutic este centrarea pe problema (de obicei dansul “te face sa uiti de griji”, pentru ca iti propui sa nu te gandesti la ele cand dansezi), insa eu cred ca a te concentra pe problema nu face decat sa alimentezi acea problema. Solutia este sa nu te gandesti la probleme si atunci ele vor disparea cu totul, pentru ca ceea ce tu nu creezi si ceea in ce tu nu crezi, nu exista. De aceea mai cred ca dansul este perfect!

Imagineaza-ti dansul ritualic al samanului in zgomotul tobelor… dansul lui David in fata chivotului legii…dansul inchinat Soarelui de un indian din America… gesturile simbolice ale dansatoarei din India… dansul unei balerine pe o scenă de teatru… dansul unui negru pe o strada intr-un oras american… si nu mai este nevoie sa argumentez eficienta dansului in terapia individuala si sociala.

Apoi, trecand de dimensiunea personala de manifestare in dans a noastra ca indivizi, trebuie sa iti spun ca dansul armonizeaza relatiile dintre oameni, conectandu-i pe amandoi, sau pe cat de multi sunt ei, la divinitate, la bucurie, la energiile vindecatoare necesare transcederii neiertarilor in iubire.
Imagineaza-ti o invartita din Ardeal, in care un fecior mandru o joaca pe mandra lui intr-un vartej infocat…un tango pasional argentinian, plin de viata si de suflet… un vals in care un tanar in frac negru si sclipitor poarta o tanara in rochie alba cu falduri largi pe deasupra podelelor unei sali de bal cu emotia si gratia stelelor care graviteaza prin Univers… dansul de imperechere al pasarilor… si terapia de cuplu prin dans este un lucru firesc. Dansul este armonie si te indeamna la intelegere si pace. In dans nu exista contraste, dualitate, conflict. Dansul se bazeaza pe armonie.

Dansul este manifestarea Instinctului Vietii (fie ca i se zice energie creatoare, libido sau bucurie de a trai), in evolutia sa catre spiritualitate, catre identificarea cu ceea ce este nemuritor. De aceea, exprimarea prin dans poate fi materia prima si modalitatea de realizare a procesului de vindecare.

Dansul invita la trezire spirituala. Priviti oamenii cand danseaza ( ma refer la dansul liber copilaresc, nu la dansurile pe muzica robotica si lipsita de suflet din cluburile si de la petrecerile de astazi) si veti vedea ca radiaza, zambesc, sunt veseli si chiar uneori sunt pe punctul de a plange de bucurie atunci cand se regasesc pe ei insisi in dans, sau cand isi elibereaza emotii suprimate ani la rand. Cand dansam, implicam intreg corpul in aceasta – picioarele noastre sunt adanc inradacinate, increzandu-se in sustinerea pamantului, abdomenul se incordeaza, plexul solar energizandu-se, inima este deschisa, palmele noastre se conecteaza cu Pamantul, apoi bratele plutesc in aer spre cer, catre divinitate, in armonie cu spiritul vietii, creand un curent prin intreg corpul nostru.  Pe masura ce circulam energia prin corpul nostru in acest fel, ne deschidem chakrele, si lasam energia vitala sa ne anime si sa ne energizeze, vindencandu-ne. Ne conectam la Pamant si la Spirit si experimentam corpul ca pe un canal de comunicare intre acestea doua. Inainte de a avea limbile ca forma de comunicare, dansul a fost prima forma de venerare a vietii si a divinitatii. Asa ca, nu conteaza cum ne miscam cand dansam pentru ca undeva in toata aceasta minunata experienta a dansului se afla sentimentul de celebrare, de conexiune spirituala cu tot ceea ce exista, mai ales cu noi insine si cu Dumnezeu. Veti vedea ca la un momentdat, cu cat ne adancim in dans, transcedem fizicul si ne simtim usori, ca si cum am fi doar spirit liber si fericit. Doar meditatia si rugaciunea mai au acest efect. De aceea, nu conteaza cat de bine arati cand dansezi, ce haine porti, cum te misti, daca ceilalti care te vad te apreciaza sau nu, ci conteaza cum te simti tu. Fiorul creativ pe care il aprinzi in intreg corpul tau atunci cand dansezi, energizeaza intreaga ta viata si toate ariile acesteia. Legatura reinnoita cu tine insuti iti va da incredere si pace.
Cand dansezi, te misti prin viata, esti viata, pui viata in miscare. Daca am trai asa cum am dansa, adica liberi, fericiti, conectati la tot ceea ce exista, in legatura cu sufletul nostru, celebrandu-l pe Dumnezeu, patrunsi de energia vindecatoare a vietii, am fii cu totul altii. Am fi perfecti, asa cum ne-a creat Dumnezeu.

Salveaza-te, danseaza!

visurile erotice te scapa de stress

visurile erotice ne scapa de stress!

Deşi foarte puţine persoane recunosc acest lucru, studiile arată că 70% din locuitorii acestei planete au vise erotice, iar ceilalţi probabil nu îşi amintesc ce au

visat sau refuză să răspundă la întrebare. Mai mult decât atât, un studiu canadian indică faptul că 8% din visele unei persoane sunt erotice. Visele erotice reprezintă latura intimă a fiecarei persoane şi nimeni nu le-ar putea nega încărcătura psihologică şi emoţio-nală. În vise suntem ceea ce nu îndrăznim să fim în realitate, în vise ne confruntăm cu temerile noastre sau ne împlinim dorinţele cele mai ascunse. Dacă în viaţa reală ne impunem o cenzură, atunci când visăm nu există niciun fel de limite. Visele erotice nu semnifică numai activitatea sexuală în general, ele pot dezvălui lucruri interesante despre carieră, personalitatea şi relaţiile cu cei din jur, ele pot masca teama, vulnerabilitatea sau anxietatea. De exemplu, dacă visaţi că faceţi dragoste cu un necunoscut, înseamnă că aveţi anumite nevoi şi dorinţe pe care nu sunteţi pregătit să le expuneţi în realitate. Există şi parte bună a lucrurilor, puteţi pune în aplicare tot ceea ce aţi visat, mai ales dacă este vorba despre experienţe noi şi care v-au făcut să vă treziţi cu un zâmbet larg pe faţă sau cu o dispoziţie de zile mari. Visele erotice eliberează tensiunile interioare, ele permit unui individ să îşi trăiască nevoile sexuale ascunse, ajutându-l în acest fel să facă faţă cu relaxare vieţii de zi cu zi. Dacă v-aţi înşelat iubitul în somn nu trebuie să aveţi remuşcări, deşi, ar putea deveni gelos în cazul în care i-aţi povesti de ce v-aţi foit toată noaptea.

Top 7 argumente filozofice privind existenţa lui Dumnezeu

 

Nietzsche este renumit pentru faptul că a afirmat că Dumnezeu a murit, dar afirmaţiile privind dispariţia celui Atotputernic poate au fost mult exagerate. În continuare puteţi descoperi unele dintre cele mai fascinante şi mai provocatoare argumente filozofice cu privire la existenţa lui Dumnezeu,

Pentru a fi clar de la început, vă voi prezenta argumente filozofice. Ele nu-şi au originea în cărţile religioase şi nici nu se bazează pe observaţii ştiinţifice. Multe dintre aceste argumente, care datează de mii de ani, pot reprezenta adevărate exerciţii intelectuale interesante care pun sub semnul întrebării ceea ce credem că ştim despre Univers şi locul nostru în el, pe baza a ceea ce noi credem că suntem capabili să cunoaştem. Alte argumente, cum ar fi ultimele două, reprezintă încercări de a reconcilia întrebări care în prezent îi preocupă atât pe oamenii de ştiinţă, cât şi pe filozofi.

Niciunul dintre aceste argumente nu stabileşte, într-un mod fără echivoc, existenţa lui Dumnezeu şi multe dintre ele sunt destul de uşor de combătut sau ridică diferite probleme (aşa cum voi încerca să vă arăt). Dar, cel puţin, aceste argumente reprezintă o adevărată sursă de meditaţie.

În cele din urmă, prin „Dumnezeu" sau „dumnezeu" nu ne referim la vreo zeitate religioasă anume. Aşa cum arată această listă de argumente de mai jos, acest termen poate cuprinde totul, de la o fiinţă perfectă, omnipotentă, până la ceva ce poate fi considerat chiar un pic banal.


1. Noţiunea de fiinţă perfectă înseamnă că Dumnezeu trebuie să existe

Acesta este argumentul ontologic clasic sau a priori. El a fost pentru prima dată afirmat în anul 1070 de către Sfântul Anselm, care a susţinut că deoarece avem o concepţie cu privire la existenţa unei fiinţe perfecte pe care el a definit-o ca fiind „fiinţa faţă de care altceva mai important nu poate fi conceput", atunci Dumnezeu trebuie să existe. În eseul său intitulat Proslogion, Dumnezeu reprezintă o fiinţă care posedă toată perfecţiunea imaginabilă. Dar dacă aceasta „există" doar ca o idee în mintea noastră, atunci ea ar fi mai puţin perfectă decât în cazul în care ar exista cu adevărat. În acest fel, ea nu ar fi la fel de importantă ca o fiinţă care există cu adevărat, ceea ce ar contrazice astfel definiţia noastră cu privire la Dumnezeu, o fiinţă care ar trebui să reprezinte perfecţiunea absolută. În concluzie, Dumnezeu trebuie să existe.


Sigur, această afirmaţie sună un pic ciudat după standardele moderne. De fapt, chiar sună ciudat mai ales după ce Gaunilo din Marmoutiers a combătut ideea Sfântului Anselm, cerând oamenilor să-şi imagineze o insulă „mai bună" decât orice altă insulă şi prin care a dezvăluit imperfecţiunea unui astfel de argument. Astăzi noi ştim că acest tip de argument aprioric (adică bazat pe simpla deducere) este extrem de limitat, adesea tautologic şi el nu reuşeşte să ia în considerare dovezile empirice.

Dar, în mod surprinzător, acest concept a fost apărat de nimeni altul decât René Descartes. El a descris problema un pic mai lămuritor. Descartes, în lucrarea sa Fifth Meditation, a scris că ideea cu privire la o fiinţă perfectă dar care nu există în realitate este ca şi cum ne-am imagina un triunghi ale cărui unghiuri nu însumează 180 de grade (el a susţinut noţiunea de idei înnăscute şi doctrina de percepţie clară şi distinctă). Deci, pentru că acceptăm ideea unei fiinţe perfecte, atunci ajungem la concluzia că o fiinţă mai presus de orice trebuie să existe. Pentru Descartes existenţa lui Dumnezeu a fost la fel de evidentă şi de logică ca şi adevărurile fundamentale din matematică.


2. Ceva trebuie să fi cauzat apariţia Universului

Filozofii denumesc acest argument sub numele de argumentul primei cauze sau argumentul cosmologic şi printre susţinătorii acestuia îi putem enumera pe Platon, Aristotel şi Sfântul Toma din Aquino. Acest argument se bazează pe presupunerea că orice există trebuie să aibă o cauză şi că această cauză la rândul ei trebuie să fi avut o cauză şi tot aşa. Presupunând că nu ar exista un sfârşit al acestei succesiuni de cauze, atunci rezultă că numărul de evenimente ar fi infinit. Dar o serie infinită de cauze şi evenimente nu poate avea sens (nu poate exista o buclă de cauzalitate şi nici un lanţ cauzal de lungime infinită). În consecinţă trebuie să existe ceva ce ar putea fi numit un fel de primă cauză şi care în sine nu provine dintr-o altă cauză. Acest lucru ar necesita existenţa a ceva „necondiţionat" sau „suprem", ceea ce filozofii denumesc ca fiind Dumnezeu.


Sunt sigur că voi deja puteţi replica cu propriile voastre obiecţii cu privire la argumentul primei cauze, inclusiv afirmând că prima cauză ar trebui să aibă, de asemenea, propria sa cauză. De asemenea, infinitul pare a fi o caracteristică fundamentală a Universului (vezi şi aici - n.red.). Cu toate acestea, cosmologii încă încearcă să înţeleagă adevărata natură a timpului şi ce a „cauzat" evenimentul Big Bang.


3. Există ceva mai degrabă decât nimic

Acesta este denumit argumentul cosmologic de contingenţă, care este uşor diferit de argument primei cauze. Filozoful german Gottfried Leibniz a exprimat cel mai bine acest argument atunci când a scris:

„De ce există mai degrabă ceva decât nimic? Motivul suficient... este găsit într-o realitate care... este o fiinţă care poartă motivul pentru existenţa sa în sine".

Pentru că este imposibil ca să existe doar fiinţe contingente (care există din întâmplare), a argumentat el, o astfel de fiinţă trebuie să existe, o fiinţă pe care noi o numim Dumnezeu. În lucrareaMonadologyel a scris că „niciun lucru nu poate fi real sau să existe şi nicio afirmaţie nu poate fi adevărată fără un motiv suficient pentru ca să fie aşa şi nu altfel".

Credit imagine: Hubble.

Mai recent, filozoful Richard Swinburne a analizat problema într-un mod mai inductiv şi a scris următoarele:

„Există şansa ca dacă există Dumnezeu el să creeze complexitatea unui univers. Este foarte puţin probabil ca un univers să existe fără o cauză şi este mult mai probabil ca Dumnezeu să existe fără cauză. Existenţa Universului... poate fi uşor de înţeles dacă am presupune că acesta este creat de Dumnezeu".

4. Ceva a proiectat Universul

Argumentul proiectantului sau argumentul teleologic sugerează că trăim într-un univers care cu siguranţă a trebuit să fie proiectat. Cosmosul în conformitate cu acest argument prezintă ordine şi un scop (aparent) — de exemplu, tot ce există în Univers respectă legile fizicii şi multe lucruri din cadrul acestuia sunt corelate între ele într-un mod care indică un scop. Aşa cum William Paley a susţinut, după cum existenţa un ceas indică prezenţa unei minţi inteligente, existenţa Universului şi a diverselor fenomene din el indică prezenţa unei inteligenţe şi mai mari şi anume a lui Dumnezeu.

Credit imagine: ThomasLENNE/Shutterstock.

Inutil să mai spun că acest argument a fost mult mai convingător înainte de apariţia concepţiei naturalismului (ideea că totul poate fi explicat fără a presupune intervenţia supranaturală) şi a teoriei evoluţiei speciilor a lui Darwin. Într-adevăr, concepţia lui Darwin a combătut argumentul proiectantului, cel puţin în ceea ce priveşte felul în care înţelegem lumea biologică. Ştim că ochiul uman, în ciuda complexităţii şi a funcţiei sale, nu a rezultat în urma unei activităţi de proiectare, ci mai degrabă a fost rezultatul unui proces de evoluţie şi de selecţie naturală.

Cu toate acestea, argumentul proiectantului nu poate fi eliminat. Reglajul fin al constantelor Universului pe care l-au descoperit oamenii de ştiinţă i-a condus pe unii dintre aceştia la concluzia că aici constatăm intervenţia unei inteligenţe superioare. Pentru a contracara acest raţionament filozofii afirmă că ar trebui să se ţină cont de principiul antropic, ceea ce este interesant, pentru că teiştii susţin acelaşi lucru!


5. Conştiinţa ne dovedeşte că există entităţi imateriale

Încă nu avem o teorie a conştiinţei. În consecinţă, ne confruntăm cu o problemă grea la care nu avem încă o rezolvare. Într-adevăr, problema conştiinţei este destul de diferită de orice studiem în mod normal în universul nostru material. Misterul conştiinţei şi incapacitatea noastră de a o înţelege a dat naştere la ideea dualismului substanţei care mai este cunoscut, de asemenea, sub numele de dualismul cartezian. Acesta descrie două tipuri fundamentale de realităţi: mentale şi materiale. Dualiştii spun că materia este incapabilă de a dobândi conştiinţă pe cont propriu, adică capacitatea de a avea gânduri proprii, conştientizare subiectivă şi sentimente.

Credit imagine: Bruce Rolff/Shutterstock.

Teiştii au utilizat dualismul substanţei pentru a susţine ideea unui „domeniu" independent al existenţei care este diferit de lumea fizică. Este un scenariu similar cu experienţa trăită de Neo din filmul Matrix, experienţele sale mentale au avut loc într-un domeniu separat de cel care a găzduit corpul său. Filozofii teişti au dezvoltat această idee la un nivel superior folosind-o pentru a deduce existenţa unor entităţi supranaturale sau imateriale, inclusiv a lui Dumnezeu. Este vorba despre o extrapolare a acestui concept şi o teză căreia i-ar prinde bine mai multe dovezi.


6. Noi trăim într-o simulare computerizată care este creată de nişte zeităţi hacker

Credit imagine: Jurgen Ziewe/Shutterstock.
Dumnezeu se află în faţa ochilor noştri. Spre deosebire de Sfântul Anselm, care îl considera pe Dumnezeu ca fiind „fiinţa faţă de care altceva mai important nu poate fi conceput", zeii ar putea fi entităţi aflate cu mult dincolo de puterea noastră de a-i înţelege, de a ajunge la ei sau de a-i percepe. Dacă ipoteza simulării este adevărată şi noi suntem produsul unor astfel de entităţi (sau ai unei entităţi necunoscute) atunci noi, pur şi simplu, nu avem nicio şansă să îi recunoaştem pe aceştia ca pe nişte zei. Ei sunt cei care creează realitatea noastră şi modul în care ne comportăm, atât la nivel colectiv, cât şi la nivel individual, poate fi supravegheat sau chiar controlat de către aceştia. Aceste zeităţi ar fi asemănătoare zeilor gnostici de odinioară, entităţi puternice care îşi urmăresc propriul scop.


7. Extratereştrii sunt zeii noştri

Încă nu am reuşit să intrăm în contact cu vreo inteligenţă extraterestră, dar asta nu înseamnă că extratereştrii nu ar putea exista. O posibilă soluţie pentru paradoxul lui Fermi o reprezintă noţiunea de panspermie regizată, ideea că extratereştrii aprind scânteia vieţii pe alte planete, cum ar fi prin trimiterea de spori sau sonde care să fertilizeze solul planetelor şi apoi ei se retrag pentru a monitoriza şi controla pe ascuns procesul de evoluţie al vieţii. Prin urmare ei ar fi ca nişte zei pentru noi.


Această idee a fost abordată de multe ori în literatura science-fiction, inclusiv în serialul Star Trek: The Next Generation, episodul „Chase", în care o specie de zeităţi este responsabilă pentru viaţa din Alpha Quadrant. De asemenea, în filmul Prometeu al lui Ridley Scott un extraterestru însămânţează planeta Pământ aflată într-o fază primordială a evoluţiei vieţii. Chiar şi Arthur C. Clarke, în romanul2001, susţine această idee imaginând un scenariu prin care o civilizaţie extraterestră, cu ajutorul unor monoliţi, contribuie la stimularea evoluţiei vieţii inteligente.

- See mo

DIVORT SAU SACRIFICARE?

Povestea începe așa: „A fost odată ca niciodată un prinț și o prințesă care s-au iubit, s-au căsătorit și au trăit împreună până la adânci bătrâneți”. Ei bine, povestea este așa… în viața de zi cu zi lucrurile nu stau chiar așa. Încă mai există prinți și prințese care se găsesc, se îndrăgoste și se căsătoresc. Dar foarte puțini rămân împreună până la adânci bătrâneți. În ziua de astăzi, cuplurile nu mai rămân împreună până la moarte, așa cum au făcut-o bunicii noștri sau poate și părinții noștri. Astăzi lumea nu se mai sacrifică, nu mai face compromisuri la nesfârșit, nu mai iartă la nesfârșit și nu mai acceptă un destin nefericit. Când simt că nu mai pot, se despart… divorțează.

Divorțul nu este o plăcere sau o fericire pentru nimeni. Divorțul este un pas greu, o decizie dureroasă, care implică efort, alergătură, documente și multe, multe planuri de viitor. Oricine poate completa și depune , atât la judecătorie, cât și la notar. Pentru că mai nou se poartă divorțurile la notar. Mai ales că un nu este atât de complicat ca cel de la judecătorie. La notar scapi imediat de angajamentul făcut, însă la judecătorie durează, uneori luni de zile, alteori ani.
Divorțurile sunt grele când la mijloc mai sunt sentimente, copii, bani și lucruri de împărțit. În general lumea nu știe ce o așteaptă când ia o asemenea decizie, de aceea caută să se informeze pe toate căile. Tocmai pentru astfel de situații în care nu știi ce te-așteaptă, ce acte îți sunt necesare, când nu știi ce se va întâmpla cu proprii tăi copii, cu împărțirea bunurilor, cu pensia alimentară și cu multe alte aspecte; pentru aceste întrebări lungi și fără răspuns a fost creat siteul. .....este locul în care toate întrbările legate de divorț își găsesc răspunsul. Aici veți găsi informații despre întocmirea dosarelor de divorț, despre demersurile care trebuiesc parcurse pentru a câștiga custodia copiilor, detalii despre partaj și multe alte informații foarte prețioase. Și nu numai atât, dacă aveți nevoie de un avocat, de un psiholog specializat în divorțuri, de un mediator sau trainer, pe Divorț.ro, găsiți totul. De la informații vitale, la cele care vă pot ajuta psihic și emoțional. Ba chiar site-ul are și un Forum în care cele mai jenante întrbări și situații își găsesc răspunsul și rezolvarea.
Într-adevăr divorțurile sunt grele, dar nu sunt o tragedie. Nu priviți această despărțire ca pe o mare nenorocire. Gândiți-vă la divorț ca la un nou început, ca la o salvare, atât pentru voi, cât și pentru copii voștri. Decât să rămâneți într-o căsnicie în care cearta este la ordinea zilei sau o căsnicie presărată cu violența domestică, mai bine plecați înainte să se producă adevărata tragedie. Până la urmă nu sunteți nici primii și nici ultimii care se despart. Chiar dacă sunteți cununați religios, când nu se mai poate, nu se mai poate.
Și când luați această decizie, trebuie să vă gândiți bine și să vă informați corect, mai ales dacă vreți să obțineți custodia copiilor. Divorț.ro este soluția cea mai rapid pentru a învăța tot ce trebuie să știți, astfel încât divorțul să se producă cât mai repede și în favoarea voastră. Nu este ușor, dar nu-i nici capătul lumii.
Eu vă doresc să fiți fericiți, dar dacă nu puteți fi, ar trebui să căutați fericirea! O viață avem și este păcat să o irosim într-o existență nefericită!

film documentar excelent

http://www.youtube.com/watch?v=-tPsAycQcto&oref=http%3A%2F%2Fwww.youtube.com%2Fwatch%3Fv%3D-tPsAycQcto&has_verified=1

TIPURI DE ORGASM!

Cum deosebeşti orgasmul vaginal de cel clitoridian

Multe femei se plâng că nu au orgasm vaginal în timpul sexului, ci doar clitoridian. Reacţia de nemulţumire vine pe fondul faptului că orgasmul vaginal ar fi mai profund...

• 

... şi mai intens decât cel clitoridian. Aşa să fie? 

De ce este mai greu de atins orgasmul vaginal decât cel clitoridian

Sexologul Anne Griza afirmă că avem mai multe terminaţii nervoase în zona clitorisului ceea ce face orgasmul clitoridian o ţintă mult mai uşoară decât cel vaginal. 

În anii 1960 s-a demonstrat pentru prima oară ştiinţific faptul că orgasmul clitoridian este mai des experimentat de femei decât cel vaginal. În prezent teoria se confirmă cu studii făcute la scală mai mică. De exemplu, un sondaj al site-ului  hichedmag.com informează că 52% dintre doamne şi domnişoare nu au atins vreodată orgasmul vaginal, iar alte 10% l-au trăit o singură dată. Doar 23% afirmă că îl ating în mod regulat, lucru care confirmă studiul de amploare făcut de Kinsey în anii 60.

Sexologii nu s-au mulţumit însă cu explicaţia faptului că terminaţiile nervoase fac diferenţa dintre atingerea orgasmului clitoridian şi cel vaginal. Aşa că au analizat mai în profunzime fiziologia femeilor care au orgasm vaginal în mod regulat, comparativ cu a celor care nu îl au deloc.

O cercetare interesantă din anul 2008 arată că doamnele şi domnişoarele care se bucură de climax vaginal au un fel de a merge distinct. Prin analize ale modului de a păşi, sexologii le-au identificat în mod corect pe cele care pot avea orgasm vaginal în 80% dintre cazuri. Astfel, în cazul lor, se pare că mişcarea şoldurilor şi lungimea pasului sunt ceva mai ample.

Autorii studiului au argumentat că structura anatomică a unei femei determină predispoziţia ei de a avea orgasm vaginal. Mai precis, cu cât sunt muşchii pelvieni mai puternici şi flexibili, cu atât cresc şansele să ai orgasm vaginal, iar acest lucru se vede şi în felul în care mergi. Aşa se explică şi incidenţa relativă a orgasmului vaginal, de la femeie la femeie, explicaţia numărului de terminaţii nervoase fiind una universală. Muşchii pelvieni sunt corelaţi atât cu abilitatea de a avea orgasm vaginal, cât şi cu aceea de a merge, au conchis cercetătorii. Încă un argument în plus să începi şi tu faimoasele exerciţii Kegel!

În plus, specialiştii mai corelează orgasmul vaginal cu relaţiile de cuplu armonioase, dar şi cu sănătatea mentală, pesemne că orgasmul vaginal depinde şi de factori psihologici, nu doar fizici sau fiziologici.

Lupta dintre orgasmul clitoridian şi cel vaginal… sau dintre Freud şi Kinsey?

Freud a lansat primul ideea că există două tipuri de orgasme, cel vaginal şi cel clitoridian. Potrivit teoriei sale, cele două sunt diferite. Orgasmul clitoridian este o plăcere inferioară, ce reprezintă manifestarea unei sexualităţi imature. Orgasmul vaginal apare ca urmare a atingerii unei maturităţi sexuale şi denotă nişte trăsături feminine accentuate. Mai pe scurt, Freud a promovat ideea că femeile care nu pot avea orgasm vaginal nu sunt suficient de mature şi de feminine. 

Freud le-a sfătuit pe soţiile care îşi iubesc bărbaţii să ţintească în timpul sexului către plăcerea vaginală şi să ignore plăcerea clitoridiană, pentru a atinge maturitatea sexuală şi a deveni pe de-a-ntregul femei. Aşa s-a ajuns la concluzia că orgasmul vaginal este superior celui clitoridian, teorie care pare să nu se fi dizolvat, chiar şi după ce Kinsey a combătut-o în anii 60.

Două decenii mai înainte doctorul Alfred Kinsey a interviavat mii de femei şi bărbaţi cu privire la viaţa lor sexuală. Astfel, a remarcat faptul că multe femei nu au orgasm vaginal, aşa cum presupuse Freud. Teoria lui Kinsey fost confirmată în laboratoarele de cercetări în anii 60, atunci când s-a lansat ideea că majoritatea femeilor nu pot atinge orgasmul vaginal, ci doar pe cel clitoridian. 

Ideea a coincis la acea vreme şi cu mişcarea feministă. Adeptele mişcării erau indignate că Freud, un singur bărbat, a reuşit să dea peste cap viaţa sexuală a atâtor generaţii de femei şi au militat pentru refacerea reputaţiei orgasmului clitoridian.   

Acum femeile se simt confortabil cu orgasmul clitoridian, dar încă sunt în dubii dacă nu cumva cel vaginal este superior. De aceea multe dintre noi vrem cu ardoare să îl experimentăm.

Care este mai bun: orgasmul clitoridian sau cel vaginal?

Mulţi sexologi nici nu se ostenesc să ofere un răspuns, asemănând comparaţia celor două orgasme cu cea dintre vanilie şi ciocolată sau dintre mere şi pere.

Totuşi, între cele două există diferenţe care… pot face diferenţa. Doctorul Trina Read afirmă că orgasmul clitoridian este intens şi de scurtă durată, pentru că îl obţii prin stilmularea unui punct fix. Plăcerea este urmată de o senzaţie de supra stimulare. De aceea, devine sensibil la atingere imediat după încheierea climaxului.

Despre orgasmul vaginal, Read precizează că este perceput ca fiind mai profund, asta pentru că stimularea este mai amplă: vorbim de canalul vaginal, pe care găsim mai multe zone, de sensibilitate diferită, cum ar fi intrarea în vagin (unde sunt cele mai multe terminaţii nervoase), punctul G sau cervixul. Deşi nu este la fel de acut, orgasmul vaginal este însoţit de o stare de relaxare a întregului corp, senzaţie care nu este la fel de puternică în cazul orgasmului clitoridian. 

Femeile care experimentează orgasmul vaginal susţin că plăcerea climaxului pare că inundă tot corpul, nu doar organele genitale, ca în cazul orgasmului clitoridian. Sexologii rămân însă de părere că în lupta dintre orgasmul clitoridian şi cel vaginal nu putem vorbi de un învingător şi de un învins. Fiecare femeie are un grad de sensibilitate distinct, aşa că numai ea poate decide pentru ea care dintre cele două este mai bun. 

DIN DISCUTIILE CU SUTE , POATE MII DE FEMEI, DIN EXPERIENTA PERSONALA , AM CONSTATAT CA DIFERENTA DINTRE ORGASMUL GENITAL PROFUND SI CELALALT, ESTE DE LA CER LA...PAMANT! Din pacate numai 80% din femei au cunoscut in viata ORGASMUL GENITAL PROFUND, care-ti schimba cu totul parerea despre sex!!!.....o femeie poate avea si prin stimularea clitorusului  , orgasm clitoridian, sau folosind limba, mana partenerului, sau un falus de plastic, silicon!....in schimb, pt a avea ORGASM GENITAL PROFUND,  are nevoie de un barbat matur si deosebit de experimentat!...Abia atunci simte ceinseamna ,, LESINUL DE FERICIRE,,!

CONVERSATII CU O FEMEIE ...INTELIGENTA!

Conversatie cu o femeie inteligenta.

 ” Intr-o scurta conversatie, un barbat intreaba o femeie: 
- Ce tip de barbat cauti?
Ea ramase un moment tacuta, il privi in ochi si ii zise:
- Vrei sa stii intr-adevar?
El raspuse:
-Da!
Atunci ea incepu sa zica:
- Fiind femeie sunt in pozitia de a-i cere barbatului ceea ce eu nu pot face pentru mine. Platesc facturile, ma ocup de casa, merg la supermarket, fac cumparaturi si totul fara ajutorul unui barbat…
Imi pun intrebarea: Ce poti tu sa aduci in viata mea?

Barbatul ramase privind. Gandea cu siguranta ca este vorba de bani.
Ea, stiind ce gandeste el, spuse:
- Nu ma refer la bani. Am nevoie de mai mult. Am nevoie de un om care sa lupte pentru perfectiune in toate aspectele vietii. El isi incrucisa bratele, se aseza in fotoliu si privind-o ii ceru sa explice mai in detaliu.

Ea zise:
- Caut pe cineva care sa lupte pentru perfectiune mentala, pentru ca am nevoie de cineva cu care sa conversez si care sa ma stimuleze din punct de vedere intelectual. Eu nu am nevoie de cineva simplu din punct de vedere mental.
Am nevoie de cineva suficient de sensibil ca sa inteleaga prin ce trec eu ca femeie, dar suficient de puternic ca sa ma incurajeze si sa nu ma lase sa cad.

Caut pe cineva pe care sa il respect ca sa pot sa fiu “ascultatoare”.
Nu pot sa fiu asa cu cineva care nu poate sa isi rezolve singur problemele. Eu caut un barbat care se poate ajuta pe sine insusi pentru a ne ajuta reciproc.
Caut un barbat care sa inteleaga ca sexul are importanta lui intr-un cuplu dar ca nu determina existenta cuplului care se vrea cu adevarat fericit.
Si o femeie adevarata nu va accepta niciodata langa ea un barbat care este extraordinar … dar numai o ora! Pentru simplul motiv ca ziua are 24 de ore !

Cand termina, se uita la el si il vedea foarte derutat si intrebator.
El ii zise:
- Ceri mult.

Ea raspunse:
- Valorez mult! “.....partea a 2-a......................Dacă în cazul bărbatului inteligenţa este un imperativ economic (înainte era forţa muşchilor şi abilităţile războinice), în cazul femeii inteligenţa este un lux (e bine să-l ai, însă nu e necesar pentru supravieţuire).

.

.

Înţeleg că de-a lungul timpului femeia a fost încurajată mai puţin spre inteligenţă, înțeleg că societatea încă este falocentrică, însă toate aceste cauze nu epuizează contextul problemei. La fel cum discriminarea pe baza de sex nu explică în totalitate discrepanța veniturilor celor două sexe, la fel cauzele istorice, sociale și genetice nu explică de ce femeia își valorifică mai puțin, mai slab și mai prost inteligența decât bărbatul

.

Singurul lucru care ma mai poate provoca la un barbat este ca macar la un domeniu sa fie mai puternic decat mine.Este adevarat, caut provocarile cateodata cu disperare,nu pot sa traiesc fara provocari dar foarte rar gasesc un barbat care sa faca fata provocarilor.Asta poate din cauza ca nu am silicon in buze si fuste scurte?

.

“Femeia este o foarte bună specialistă la ceea ce eu numesc microsmartness. Pe termen scurt, în situații (create de altcineva, nu de ele însele) mici, punctuale, în chestiuni ce țin de execuție, femeile sunt brici. Sunt istețe, inteligente și eficiente.Când începem să vorbim de chestiuni pe termen lung, de inițiative mari și de viziune, nu mai găsești nicio femeie în cameră.”

Femeia este o felină care vânează doar în contextele create de ceilalți, însă ea singură mai rar creează unul. Femeia te poate bate cu armele tale, însă mai rareori cu ale ei.Si este un defect,recunoscut insa 

Uimirea mea cu privire la numărul femeilor inteligente care stau cu fundul pe bordura propriei vieți, așezate în propria batistă udă pornește de la observația unei lipse de inițiative. Femeile inteligente au nevoie de provocări ca de aer, însă rareori și le creează singure. Par că se descurcă mai bine doar în cadrul provocărilor lansate de alții.

Femeia inteligenta se vede rar,se arata rar,pt simplul motiv ca e INTELIGENTA!

Dar ca n-ati intalnit-o,asta nu cred!De obicei se fuge cand ai de cucerit o reduta mai grea,cand ar trebui sa fie o provocare pt multi!Acum depinde si de oameni!Poate fi considerata INTELIGENTA o femeie care scoate radical din 9,pentru altii  daca vorbeste in termeni greu de inteles,pt altii,daca joaca teatru bine,…dar pt INTELIGENTI,astia o SIMT,nu trebuie sa faca nimic!…Oops!! Femeia inteligenta nu e doar cea care stie sa citeasca si nu asculta manele; inteligenta cuprinde multe altele (o conversatie normala, cunostinte generale, apreciere pentru reusita unora sau vointa lor si dorinta de a face ceva etc.)

O femeie nu are siguranţa să-şi permită ridicolul pe care orice bărbat în urmărirea unui vis îndrăzneț și-l asumă.

Din păcate, societatea, mediul, prietenii, colegii livrează provocări până la un anumit punct. Dincolo de acest punct, începe golul în care multe femei încep să se plictisească, să se simtă singure și să-și devină propriul lor dușman.

Nimic nu este mai trist decât o femeie inteligentă lipsită de provocări.

Candva, mai demult unii spuneau ca inteligenta este invers proportionala cu lungimea parului. O fii adevarat? Ma indoiesc…

In schimb imi aduc aminte de o alta discutie despre femeile inteligente:

“O pereche pleaca in vacantza pe un lac unde se putea pescui.Lui ii placea sa pescuiasca in zori , ea adora lectura.
Intr-o dimineata el se intoarse dupa citeva ore de pescuit si hotari sa traga un pui de somn. Desi lacul nu-i era familiar ea se hotari sa iasa cu barca. Visli putin,apoi relua lectura. Dupa putin apare paznicul in barca lui:

-Buna ziua, ce faceti aici?

-Citesc, raspunse ea desi gindea ca e evident.

-Sinteti intr-o zona unde pescuitul este interzis!

-Dar nu pescuiesc, nu se vede ?

-Da, dar aveti tot ce va trebuie . Trebuie sa ma urmati si va trebui sa va amendez .

-Daca o faceti va denunt pentru viol.

-Dar nici macar nu v-am atins !

-Dar aveti cu dvs. tot ce va trebuie !”

Morala: NU contraziceti niciodata o femeie care stie sa citeasca!

Doamnelor, sper sa ma iertati.

UN ARTICOL PRELUAT DIN LIBERTATEA.RO

Amanta, stăpănă şi sclavă

Doctorul Cristian Andrei ne-a povestit despre zbaterile unui bărbat prins intre soţie şi amantă. Fiindcă "ziarul dumneavoastră e mai sobru", după cum ne-a zis de la bun inceput, a vorbit despre sex... cu pudoare. In cartea ce urmează a fi lansată, "Pernă şi Ruj", a prezentat insă pe larg sexualitatea şi plăcerea.Iubire, fantezie, sexualitate, dorinţă, pasiune, dăruire, extaz... Toate sunt specifice relaţiei dintre femeie şi bărbat, dintre iubită şi iubit, dintre amantă şi amant!
Doctorul Cristian Andrei ne-a povestit despre zbaterile unui bărbat prins intre soţie şi amantă. Fiindcă "ziarul dumneavoastră e mai sobru", după cum ne-a zis de la bun inceput, a vorbit despre sex... cu pudoare. In cartea ce urmează a fi lansată, "Pernă şi Ruj", a prezentat insă pe larg sexualitatea şi plăcerea.



Iubire, fantezie, sexualitate, dorinţă, pasiune, dăruire, extaz... Toate sunt specifice relaţiei dintre femeie şi bărbat, dintre iubită şi iubit, dintre amantă şi amant! Ce leagă insă o femeie de un bărbat? Dar un bărbat de o femeie? La toate aceste intrebări a incercat să răspundă doctorul Cristian Andrei in cartea sa, "Pernă şi Ruj", care va fi lansată pe piaţă miercuri, 14 noiembrie, la Hotel Minerva.


La aceste intrebări mi-a răspuns şi mie. M-a primit in cabinetul de la Institutul de Relaţii Umane. După ce mi-a străns măna cu putere şi m-a privit pătrunzător, aşa cum doar un psihiatru ştie să o facă, m-a invitat să iau loc. Incepe să-mi povestească despre faptul că bărbatul nu vorbeşte despre sentimentele lui. Mai degrabă face femeia asta in locul său. "Discută mama lui sau soţia despre sentimentele lui şi ale ei", ne spune doctorul Andrei.
Legitimitate Şi ilegitimitate. Pentru fiecare bărbat există cel puţin două femei: una legitimă şi una nelegitimă. Cea legitimă este cea cu care s-a trezit pe lumea asta, care parcă i-a fost dată de soartă. Adică mama, după cum ne explică doctorul. "Şi... dacă este vreo femeie căreia să ii fie fidel bărbatul, aceasta nu e decăt mama. Restul.... e cu semnul intrebării." Şi simt cum imi urcă săngele in obraji. Amanta, căci despre ea este vorba in cartea doctorului, intră legitim in viaţa bărbatului. Fie că este minţită de el că nu are o altă femeie, fie că il vede indrăgostit de ea şi dragostea ii dă legitimitate. "Se pare că marile iubitoare de fidelitate sunt amantele. Pentru că ele sunt incitate cel mai tare de bărbaţii fideli. Ele caută o fidelitate gata făcută. Iar bărbatul insurat oferă o sumedenie de garanţii, printre care şi fidelitatea. Relaţia dintre amanţi se bazează aparent pe gratuităţi. Răspuns al obligaţiilor pe care le au acasă. Cu căt un bărbat va fi mai legat de casa lui, cu atăt va căuta mai multă libertate cu amanta lui. Şi fiindcă bărbatul are nevoie să işi protejeze cele căteva principii morale pe care le are, el incearcă să se scuze in faţa amantei spunănd că nu se inţelege cu soţia. Uneori amanta cere detalii şi se pare că se bucură cănd află că nu se inţelege cu soţia", afirmă doctorul Cristian Andrei.


Legături. Ce ii ţine impreună pe amanţi? Ii ţine in primul rănd mirosul de fruct oprit al relaţiei? Faptul că societatea este impotrivă ii incită? Ii uneşte şi lupta soţiei? Pe lăngă toate acestea, ii leagă şi lupta soţiei să işi ţină bărbatul acasă. Iar cănd vine vorba despre sex... toţi credem că amanta este mai dezvoltată sexual decăt soţia. "Nu este aşa. Insă amanta este atăt de bine dezvoltată emoţional, incăt e capabilă să ii ofere şi sex. Nu pentru că ar fi vreo maestră sexuală, ci una emoţională. E vorba despre acea inteligenţă emoţională. Să poţi exprima emoţiile trăite şi să le armonizezi cu situaţia. Să fii empatic. Amanta pare că se pricepe să răspundă emoţiilor bărbatului", spune doctorul Andrei. "In plus, amantele folosesc mecanisme erotice pentru a-l ţine străns pe bărbat: atingeri, intălniri palpitante, complimente asupra performanţelor lui. Se poate dezvolta o dependenţă a bărbatului faţă de hrana erotică şi emoţională oferită de amantă, dacă aceasta este bine dozată şi administrată in momentele potrivite. Adică atunci cănd il neglijează soţia. In plus, soţia este conservatoare. "Iar acest lucru dă o stabilitate aparentă, dar la umbra stabilităţii se instalează rutina şi o presiune care va deveni catastrofală la un moment dat." Ce-i drept, femeia căsătorită nu poate umbla cu tocuri cui şi rujată in bucătărie. Nici oja nu stă prea bine pe unghiile unei femei care găteşte o dată la două zile. "In plus..." Şi se opreşte. "Nu ştiu dacă ar trebui să spun asta, sunteţi un ziar mai sobru... femeia legitimă nu face sex oral. Prin definiţie. Cealaltă e o armă achiziţionată tocmai cu acest scop", completează Cristian Andrei oarecum făstăcit. In "Pernă şi Ruj" doctorul tratează sexul, fie el oral sau anal, punctul G, masturbarea, secrete ale unei vieţi sexuale picante intr-un ambalaj mai sobru, aproape medical. Sunt lucruri ce ţin, de fapt, de cultura sexuală...

Nevasta vrăjitoare

Soţia imprumută foarte multe din caracteristicile mamei. Bărbatul caută aceste trăsături cănd işi alege partenera de viaţă. Iar soţia, dacă vrea să il ţină lăngă ea, trebuie să se asigure că face o prelungire a legitimităţii mamei. Adică dacă soţul ei este unul care se vrea ingrijit cănd il doare măseaua, fiindcă aşa a fost invăţat de mama lui, soţia
nu-i poate spune "du-te la mamă-ta", fiindcă se va duce la amantă. Sunt unele atribute ale mamelor pe care soţiile trebuie să le inveţe. De exemplu, profilul de vrăjitoare. Iar dacă soţia ştie să preia acest profil, bărbatul e ţinut ca intr-un fel de vrajă. Are şi un fel de teamă de soţia lui.

PROFESIA DE AMANTA

"Profesia" de amanta - intre iubire si prejudecata!

Amantele! Femeile situate mereu de locul doi. Acele femei rele, foarte rele, care ne fura barbatii si fericirea si ne destrama familia. Fiinte fara scrupule si fara caracter care sunt in stare sa calce peste orice numai pentru a-si indeplini scopurile. Ele sunt femeile responsabile pentru tot raul nostru, pentru toata nefericirea noastra si pentru faptul ca sotii nostri nu ne mai iubesc. Cam asa ar suna cuvintele din gura unei neveste "inselate" de partenerul de viata.

Vesnicele "blamate" amante. Ele sunt puse mereu la zid, intotdeauna invinovatite pentru ceea ce fac, pentru ceea ce "practica", pentru ca au "vocatie" de amanta. Sunt barfite la toate colturile, eventual aratate cu degetul si, daca s-ar putea, arse pe rug!

Dar cine sunt aceste "fascinante" femei, impotriva carora toata suflarea feminina, dar nu numai, se razvrateste? Nu sunt ele oare la fel ca celelalte? Ce au in plus? Care este motivul pentru care sunt condamnate sa ramana vesnic "perfidele" hoate de barbati insurati?

Facand o analiza mai amanuntita, constatam ca aceste amante sunt si ele fiinte umane. Si, incredibil, au suflet! Desi sotiilor nu le vine sa creada. Pentru acestea, o fiinta cu suflet s-ar gandi la bietele sotii, lasate acasa plangand si la copilasul celor doi. Probabil ca si ele au o viata normala, banala plina de activitati, la fel de plictisitoare ca a nevestelor: merg la serviciu, vin acasa, fac piata, spala, calca, scot cainele la plimbare.

Bun, insa atunci va intrebati ce au ele in plus fata de celelalte femei, ce anume le face atat de deosebite incat sucesc mintile oricarui barbat. Poate ca nu au nimic! Si orice femeie poate deveni, daca vrea, amanta! Insa adevarul este ca amantele in esenta lor sunt niste femei incredibile, sofisticate, cu o personalitate puternica, cu un suflet mare (din moment ce iubesc barbatul altei femei) si cu multa, foarte multa iubire de daruit.

Inainte de a le pune la zid, eu zic sa incercam sa le intelegem un pic. Poate ca nu vom fi niciodata de acord cu ele. Insa in ciuda tenebrelor lor, am face totusi un mare efort daca le-am privi dintr-un alt punct de vedere.

Conform unui studiu, atunci cand o femeie se transforma intr-o amanta, se stie ca o face in 90% dintre cazuri, din dragoste. Dragoste curata sau murdara, dar tot dragoste se numeste. Exista si sanse bineinteles in care acestea au relatii cu barbatii respectivi pentru distractie sau din interes. Insa tot nu am lamurit ce au ele in plus.

Amanta este, in primul rand, genul de femeie care ofera orice, insa care este indeajuns de sireata pentru a nu-si calca pe orgoliu si pe deminitate. Pe de o alta parte, are mare grija sa ceara dar si sa primeasca ceva in schimb. Iar, de multe ori, barbatul ii satisface aceste dorinte! Pe langa faptul ca are un look desavarsit si vesnic pus la punct, este deschisa la orice fel de escapade si nebunii ale barbatului, fiind lipsita de prejudecati. Are si calitati de comunicare, fiind in general foarte buna prietena cu partenerul ei, confesoare in momentul in care acesta ii povesteste cat de greu o duce acasa si cat de nedreptatit este. Nu trebuie sa uitam faptul ca majoritatea barbatilor care insala fac pe victimele....Din punct de vedere sexual, sunt adevarate taifunuri in pat. Sunt in stare sa mearga pana la extrem pentru a-i satisface toate placerile barbatului iubit. Pe langa sexul monoton si banal de acasa, facut pentru ca trebuie facut, amantele ofera partide incendiare, pasionale.

Bineinteles ca aceste femei nu fac toate aceste lucruri in mod absolut dezinteresat. Insa faptul ca sunt mereu atente la nevoile lor, ca sunt surprinzatoare, spontane, pline de umor, inteligente, uneori chiar foarte bune gospodine, le da castig de cauza. Este evident intr-un fel sau altul ca ele vor sa il sustraga pe barbat din patul conjugal pentru a-l aduce in al lor. Si fiti sigure ca isi vor pune toate calitatile la bataie!

Acum gandind la rece! Daca in locul tuturor nevestelor (sotiilor) ursuze, plictisite, neingrijite, cu haine mirosind a mancare, vesnic nemultumite, geloase, s-ar afla numai femei cu calitatile de mai sus probabil ca amantele nici nu ar mai exista pe acest pamant!

Bineinteles ca nu toti barbatii care insala o fac pentru ca au acasa un asemenea exemplar. Insa, de multe ori, acestea sunt motivele. Mai ales, atunci cand pe lume vine un copil, iar barbatul este dat la o parte in mod absolut vizibil.

Sotiile se vor simti intotdeauna cele mai oprimate. In viziunea lor, ele sunt cele nevinovate! Credincioase, mamele copiilor, gospodine... chiar daca nu au mai avut timp pentru saloane, coafura, manichiura, solar si alte preocupari de genul. Poate ca da, hainele lor miroseau a mancare, insa mancare facuta cu foarte multa dragoste pentru iubitii lor soti. Care bineinteles niciodata nu au stiut sa aprecieze!

Insa exista si cazuri in care barbatii si-au dat seama ca sotiile lor valoreaza mult mai mult decat amantele. Si astfel constientizeaza ca iubirea pentru partenera de viata exista inca. Si asta tot datorita amantelor care, pana la urma, ii fac pe barbati sa se intoarca pe drumul cel bun, asta dupa ce le-au oferit momente de neuitat.

In viziunea nevestelor de pretutindeni, amantele au o imagine asociata cu cea a vrajitoarelor din trecut. Si din punctul acestora de vedere, ar fi de preferat ca ele sa aiba aceeasi soarta. Acestea devin aproape paranoice la gandul ca o alta femeie le-ar "fura" barbatul.

Insa sa nu uitam, ca aceste femei, amantele, sunt totusi nefericite in esenta lor. Sau fericite "de suprafata". Pentru ca, pana la urma iubesc un barbat interzis si pentru ca oricate clipe frumoase ar petrece impreuna, ele sunt numarate. Mai devreme sau mai tarziu, indiferent ca isi iubesc sau nu sotiile, ei tot acasa se vor intoarce.Nu vor fi langa ele cand vor avea nevoie si vor fi condamnate sa traiasca in singuratate asteptand un semn fara ca sa poata cere niciodata prea mult.

Josnicia apartine insa barbatilor, care pe langa faptul ce joaca un dublu rol, manipuleaza doua destine sau chiar mai multe. Uneori explicatiile lor sunt cele legate de copii. Nu isi pot parasi caminul pentru acestia, punandu-i in fata nefericirii lor. Din nou, o alta lipsa de bun simt. In realitate, obisnuinta este cea care primeaza, comoditatea si lasitate. Este mult mai bine sa primesti de toate, din toate partile, fara ca tu sa ai vreo obligatie.

Trecand peste prejudecatile sociale, amantele vor ramane mereu acele personaje misterioase. Ele vor fi mereu femeile ce stiu sa iubeasca pe ascuns, mai bine ca oricare altele si sa fie rezervate. Femeile care, de dragul barbatului iubit, si la nevoie vor deveni prietenele sotiilor. Poate ca nu vor purta niciodata copiii iubitilor, nu le vor strange sosetele si nu vor pune intrebari stanjenitoare. Insa vor fi mereu acolo, gata sa ierte orice si sa ofere iubire neconditionata...

Dincolo de orice disputa, nu stim care, dintre amanta sau nevasta, este mai castigata. Va las pe voi sa judecati si poate veti raspunde la urmatoarea intrebare: Ce este mai trist? Sa fii sotie, iar sotul tau sa se intoarca acasa mereu si sa se puna noaptea, langa tine in pat, dar totusi mintea lui sa fie la alta femeie, sa isi doreasca sarutarile si mangaierile acesteia? Sau sa fii amanta si sa stii ca totusi iubitul tau, desi se duce la sotia lui, tot pe tine te iubeste si tot tu esti in gandul lui?

IUBIT SAU AMANT- O DECIZIE GREU DE LUAT

Iubit sau amant: 10 criterii ca să rămâi cu cel mai bun. Ia o decizie acum!

Te afli într-o relaţie serioasă cu un bărbat, dar în viaţa ta a apărut o... tentaţie? Un alt bărbat îţi face inima să tresară şi nu-ţi vine a crede că simţi acei fluturaşi în stomac care anunţă o palpitantă poveste de iubire.

Ar trebui să dai curs acestor senzaţii adolescentine sau ar fi mai bine să-ţi asculţi raţiunea care te îndeamnă, mai pe şleau, să nu dai vrabia din mână pe cioara de pe gard? Răspunsul e complicat.

Pentru început, experţii în relaţii de cuplu spun că este perfect normal să te simţi atrasă de alţi bărbaţi, chiar dacă eşti deja implicată într-o relaţie serioasă. Multe femei îşi creează fantezii erotice în care personajul principal e alt bărbat decât iubitul. Poţi visa cu ochii deschişi la cum flirtezi cu el, la cum te vrăjeşte cu fel şi fel de complimente... Atracţia pentru alt bărbat poate semnala o fisură în relaţia cu iubitul tău sau în relaţia pe care o ai tu cu tine. Poate că tu şi iubitul tău aţi intrat în rutină şi ai nevoie de ceva palpitant sau poate că nu te simţi bine în pielea ta, iar atenţia altui bărbat ajunge să te bucure peste măsură.

Primul pas ar fi să identifici din ce izvorăşte atracţia pe care o simţi pentru alt bărbat: e vorba de o slăbiciune apărută în relaţia cu partenerul tău, e vorba de nevoia de a te simţi din nou admirată? În ambele cazuri, nu te grăbi să renunţi la relaţia de cuplu pentru celălalt bărbat. Încearcă să rezolvi mai întâi problemele de cuplu şi pe cele pe care le ai tu cu tine.

Dacă nu te regăseşti în cele de mai sus, iar atracţia are legătură numai cu bărbatul respectiv, înseamnă că a sosit momentul să iei o decizie: iubitul sau amantul? Şi ca să te asiguri că iei cea mai bună decizie, iată 10 criterii care te ajută să-l alegi pe cel mai bun dintre ei!

1. Care dintre cei doi te atrage cel mai tare?

În orice relaţie e nevoie de un dram de atracţie între parteneri. Chiar dacă tu şi iubitul tău sunteţi de mult timp împreună, ar trebui să-ţi doreşti, în continuare, să fii intimă cu el. În multe cazuri, însă, între doi oameni care cândva s-au iubit mult, nu rămâne decât o prietenie solidă, dar platonică. Gândeşte-te ce simţi când îl vezi pe iubitul tău dezbrăcat, când te cuibăreşti în pat lângă el... Mai simţi vreo urmă de atracţie, sau apropierea fizică de iubitul tău te lasă rece? N-ar trebui să-ţi sacrifici întreaga viaţa lângă un bărbat pe care îl iubeşti, dar de care nu mai eşti absolut deloc îndrăgostită!

Pe de altă parte, dacă ceea ce simţi pentru celălalt bărbat este foarte intens, mai intens decât ţi-ai fi putut imagina, ar trebui să acorzi o şansă impulsului pe care ţi-l dă inima...

2. Care dintre ei te face să râzi?

Simţul umorului este vital pentru orice relaţie. Veţi depăşi orice problemă, dacă ştiţi să faceţi haz de necaz. Clipele în doi pot fi de nepreţuit, dacă sunt garnisite cu câteva hohote de râs. Deci, care dintre cei doi bărbaţi îţi aduce zâmbetul pe buze?

3. Care dintre ei are un suflet bun?

Oricât de tentată ai fi să aterizezi în patul bărbatului dur, căci orice femeie are o slăbiciune pentru băieţii răi, ar trebui să-l alegi pe cel care te poate face fericită! Gândeşte-te care dintre cei doi este bun, generos şi te pune pe tine pe primul loc.

4. Pe care dintre cei doi îl respecţi mai tare?

Un alt criteriu vital în alegerea partenerului de viaţă este respectul. Dacă nu-l respecţi pe bărbatul de lângă tine, prin tot ceea ce el reprezintă, nu vei avea o relaţie lungă şi satisfăcătoare cu acesta. Îl mai respecţi pe iubitul tău pentru realizările sale, pentru modul său de a gândi şi acţiona? Iubirea se stinge şi din cauza pierderii respectului pentru partenerul de cuplu. Dacă celălalt bărbat trezeşte în tine o admiraţie totală, ar fi bine să-ţi urmezi intuiţia.

5. Cu care dintre cei doi eşti tu însăţi?

Există atâtea cazuri în care femeile joacă un rol în relaţia cu iubitul pentru că vor să fie pe placul acestuia. N-ar trebui să te schimbi doar pentru că aşa simţi că poţi avea o relaţie armonioasă sau doar pentru că aşa îl ţii pe iubitul tău lângă tine. Ar trebui să fii cu cineva în prezenţa căruia poţi fi tu însăţi, fără să existe consecinţe negative! Aşa că alege-l pe acel bărbat cu care te porţi natural.

6. Cu care dintre ei te vezi în viitor?

Şi nu mă refer la viziunea aceea idilică asupra bărbatului perfect cu care visezi să trăieşti până la adânci bătrâneţi. Analizează atent lucruri precum domiciliul lui- relaţiile la distanţă sunt greu de susţinut, stilul său de viaţă- îi place să zboare din floare în floare sau e gata să-şi asume un angajament, unde se vede el peste cinci ani- căsătorit cu tine, cu copii? Dacă vrei un viitor alături de unul dintre cei doi, descoperă care dintre ei este pe aceeaşi lungime de undă cu tine şi îţi poate oferi tot ce ai nevoie.

7. Pe care dintre cei doi l-ai vrea în postura de tătic al copiilor tăi?

Un alt aspect de luat în considerare, dacă ai intenţii serioase, este să te gândeşti cu care dintre cei doi bărbaţi te-ai vedea întemeind o familie, te sfătuieşte expertul în relaţii de cuplu, Sarah Abell. Faptul că arată bine, are o maşină luxoasă şi îţi provoacă fiori nu sunt calităţi care să susţină o căsnicie de 15, 20 de ani!

8. Care dintre ei îţi poate oferi stabilitate financiară?

Trebuie să fii realistă şi să analizezi situaţia materială a ambilor bărbaţi, chiar dacă eşti o femeie independentă, care se întreţine singură. Când va veni vremea să întemeiaţi o familie, amândoi trebuie să aduceţi un aport bănesc. În fond, cele mai multe certuri în cuplu pornesc de la bani. Aşa că trebuie să te gândeşti care dintre cei doi bărbaţi este mai responsabil şi productiv, totodată.

9. Cu care dintre cei doi eşti mai compatibilă?

Analizează puţin temperamentele celor doi bărbaţi în raport cu temperamentul tău, te sfătuieşte Sarah Abell. Poate că opusurile se atrag, dar nu rămân împreună, este de părere specialistul, care spune că între tine şi partenerul tău trebuie să existe trăsături comune de caracter. Analizează şi diferenţele existente între tine şi cei doi bărbaţi şi vezi cu care ai fi dispusă să convieţuieşti. Nu porni de la premisa că poţi schimba vreunul din bărbaţi. Vezi cu care te potriveşti în mod natural.

Tot la capitolul compatibilitate, trebuie să analizezi şi alte aspecte importante: cu care dintre bărbaţi împărtăşeşti aceleaşi convingeri religioase, aceleaşi hobby-uri, aceleaşi valori şi preferinţe sexuale. Asigură-te, în acelaşi timp, că bărbatul pe care îl vei alege te acceptă aşa cum eşti tu şi e dispus să-ţi tolereze defectele, te mai sfătuieşte expertul în relaţii de cuplu, Sarah Abell.

10. Cu care dintre cei doi simţi că ai face un pas înainte?

Un alt criteriu decisiv în alegerea unui partener este să vezi dacă relaţia cu el reprezintă un pas înainte sau un pas înapoi. Ţi se pare că te mulţumeşti cu puţin, dacă rămâi lângă iubitul tău? Nu are sens să stai într-o relaţie de teama că trebuie să o iei de la capăt cu altcineva.

La polul opus, ţi-e teamă de un angajament mai serios alături de iubitul tău şi preferi să trăieşti din nou o iubire adolescentină cu celălalt bărbat? Ar trebui să acorzi o şansă relaţiei tale şi să o laşi să evolueze, dacă încă îl iubeşti pe partenerul tău. 

IUBIRE LEGITIMA SAU IUBIRE INTERZISA

Iubire legitima versus iubire interzis

Se spune ca in dragoste si-n razboi totul e permis. Se spune ca dragostea nu cunoste nici rusinea, nici rezerva, dragostea este a doi oameni care-si apartin unul altuia. Pe de alta parte, in iubirea adevarata, ratiunea nu-si mai are loc, daruiesti totul din tine far sa te gandesti la consecinte sau la cum va evolua relatia pe viitor.

---

Se spune ca in dragoste si-n razboi totul e permis. Se spune ca dragostea nu cunoste nici rusinea, nici rezerva, dragostea este a doi oameni care-si apartin unul altuia. Pe de alta parte, in iubirea adevarata, ratiunea nu-si mai are loc, daruiesti totul din tine fara sa te gandesti la consecinte sau la cum va evolua relatia pe viitor. Daca exista regrete, nu mai este loc si pentru daruire. Daruim iubire fara sa ne gandim cand si daca o sa si primim. Despre iubirea dintre doi oameni s-ar putea scrie romane intregi. Despre iubirea fata de o alta persoana decat cea langa care ai stat o viata, la fel....Despre diferenta dintre statul de amanta si sotie, foarte multe...
De ce ne rezumam la a fi amante cand am putea fi sotii sau de ce ne multumim cu statutul de sotie cand putem fi si amante? Greu de explicat in cuvinte! Greu de exprimat si-n sentimente... Nu incerc sa emit judecati si nici nu pledez pentru vreuna din cele doua ipostaze. Nu vreau sa ridic degete acuzatoare spre amante si nici nu vreau sa compatimesc sotiile. Si amanta si sotia au parte de dragoste. Mai mult sau mai putin... Sub forme diferite!
A fi amanta sau a fi sotie?

  

Femeile aleg sa fie amante din mai multe motive: fie din singuratate, fie ca le este frica de un angajament luat pe viata, fie din prea multa iubire, din nevoia de a se simti speciale sau pentru ca pur si simplu... adora sa fie amante. Pentru unele femei a fi amanta este o ipostaza flatanta. Au un motiv in plus pentru a fi mai atragatoare, mai sexy, se simt mai tinere, mai seducatoare, mai sigure pe ele... Au un motiv in plus ca sa fie mai feminine, sa fie ele insele. O amanta nu incearca sa-i fie pe plac partenerului depersonalizandu-se si calcandu-si in picioare principiile de-o viata. Ea place fiind ea insasi... fara sa incerce sa semene cu nimeni. Fara sa se compare cu altcineva.
O amanta accepta mai greu compromisurile, iar atunci cand o face este apreciata mai mult decat o sotie. Spre deosebire de sotie, amanta are mai multa libertate. Este capricioasa si nu incearca sa ascunda asta. Iubeste mai mult si stie cum sa iubeasca. O demonstreaza din plin, fara sa exagereze in straduinte. Fara sa sufoce sau fara sa-si strige gelozia. Clipele petrecute cu el pot fi foarte scurte, dar foarte intense. Niciodata nu ajung si exista nerabdarea viitoarelor momente. O amanta traieste in asteptarea lor. Uneori o asteptare perpetua, dar care isi merita fiecare minut... In ipostaza de amanta nu te impiedici de cuvinte precum monotonie, dragoste stinsa sau obisnuinta. Totul e la fel de viu, pasionant si incitant ca-n prima zi......Se spune ca in dragoste si-n razboi totul e permis. Se spune ca dragostea nu cunoste nici rusinea, nici rezerva, dragostea este a doi oameni care-si apartin unul altuia. Pe de alta parte, in iubirea adevarata, ratiunea nu-si mai are loc, daruiesti totul din tine ,sa te gandesti la consecinte sau la cum va evolua relatia pe viitor

---

Atentie insa! Se poate intampla ca amanta sa descopere ca acest joc de-a dragostea devine din ce in ce mai greu de purtat. Si mai periculos. Momentele cu el i se par din ce in ce mai scurte. In clipele in care are nevoie de el, de cuvintele lui de incurajare sau de gesturile lui de rasfat, acesta se intoarce la sotie sau la copii. Incet, incet isi doreste sa nu mai fie cealalta. Brusc vrea sa fi “ea”. Nu mai este dispusa sa-l imparta cu nimeni, cuvantul aventura nu-i mai da fiori pe sira spinarii. Isi doreste sa aiba ce are cealalta. Cuvantul “amanta” nu i se mai pare o provocare. Dragostea incepe sa o doara si sa ii provoace suferinta si tristete. Este satula de promisiuni de genul: “o sa o parasesc pentru ca vreau sa fiu cu tine, doar cu tine...” Este constienta ca, in cele mai multe cazuri, acest lucru nu se intampla niciodata.
Sotia, in schimb, se bucura de tot ceea ce-i lipseste unei amante. Este in permanenta alaturi de el. La bine si la rau. O sotie nu se limiteaza doar la statutul de amanta. Unele sotii stiu sa fie si amante. Si mame, si prietene si colege de suferinta si partenere in veselie... Unei sotii nu i se refuza iesiri in oras de teama ca ar putea fi vazute de nu stiu cine. O sotie este prietena cu prietenii sotului sau, nu este ascunsa si tinuta ca un bibelou de portelan intr-o vitrina. O sotie nu primeste declaratii de dragoste fugitiv si pe ascuns. Toate cartile sunt puse pe fata din momentul semnarii actului minune. Se poate intampla insa ca la un moment dat sotia sa renunte la anumite lucruri care inainte constituiau deliciul lumii sale. Incepe sa se obisnuiasca cu el. Il cunoaste atat de bine si el o cunoaste atat de bine, incat apare certitudinea ca nu mai este nimic de descoperit. La inceput era si amanta, acum s-a obisnuit sa fie doar sotie... Este atat de sigura ca va avea parte de dragostea lui pana la adanci batraneti, incat nu mai cauta sa fie alta decat este.

 

Am ascultat opinia unui barbat care imi este si foarte bun prieten spunandu-mi de ce o femeie vrea uneori sa fie si amanta. Este o parere pe care incerc sa ma abtin sa o comentez, dar care exprima totusi un adevar: “o amanta isi permite sa se exprime mult mai bine si mai variat fata de iubit decat fata de sot, nu este captiva in inhibitii si gesturi transformate in ritual, nu este inchistata in obisnuinta. O amanta incearca sa inoveze, sa-l uimeasca pe celalalt, sa-l faca sa se simta bine fara sa abuzeze de aceleasi mijloace la nesfarsit. Si cand spun asta, nu ma refer doar la iubirea intima, ci la fericirea privita per ansamblu, din toate punctele de vedere”. Ni se poate intampla si noua ca la un moment dat, din variate motive, sa ne aflam fie in postura de amanta, fie in cea de sotie. Si poate ca unele decizii nu depind totalmente de noi. Unele insa da! Si indiferent daca suntem amante sau sotii, trebuie sa invatam sa ne asumam responsabilitatea propriilor alegere

motive de iubire

100 de motive pentru care barbatii iubesc femeile

 

“Femeia face lumea. Ea e suverana. Nimic nu se face decat prin ea si pentru ea. Femeia este marea educatoare a barbatului. Ea il invata virtutile incantatoare, politetea, discretia si acea mandrie care se teme sa nu fie suparatoare. Ea arata catorva arta de a placea si tuturor arta utila de a nu displacea.”, spunea Anatole France.

100 de motive pentru care barbatii iubesc femeile:

Sursa foto: Shutterstock.com
1. Pentru ca femeile sunt timide;
2. Pentru ca stiu sa se faca frumoase;
3. Pentru ca stiu sa se comporte in societate;
4. Pentru ca reusesc sa mearga pe tocuri de 18 cm si, chiar daca se plang, nu renunta la pantofi;
5. Pentru ca au un dar minunat: acela de a procrea;
6. Pentru ca sunt experte in arta machiajului: numai ele stiu ce fac pe acolo iar rezultatul final

7. Pentru ca fac cel mai bun mic dejun din lume;
8. Pentru ca sunt atente cu persoanele din jurul lor;
9. Pentru ca nu uita sa zambeasca nici atunci cand sunt la pamant;
10. Pentru ca sunt optimiste;
11. Pentru ca au sani;
12. Pentru ca fac cele mai ciudate combinatii in materie vestimentara si arata incredibil;
13. Pentru ca sunt sensibile...14. Pentru ca plang la filmele romantice;
15. Pentru ca dimineata se trezesc cu o ora mai devreme doar ca sa se machieze;
16. Pentru ca trimit sms-uri comice, care te fac sa zambesti;

17. Pentru ca se cearta cu tine, insa apoi regreta;
18. Pentru ca au cel mai frumos zambet;
19. Pentru ca fac fata cu brio tuturor presiunilor;
20. Pentru ca sunt incapatanate si stiu ce isi doresc de la viata;
21. Pentru ca au gusturi in ceea ce priveste muzica buna;
22. Pentru ca stiu cum sa se poarte cu copiii;
23. Pentru ca femeile reusesc sa ii faca pe barbati sa zambeasca;

24. Pentru ca dragostea lor este adevarata;
25. Pentru ca fac cele mai bune praji;
26. Pentru ca sunt adorabile cum se “adapostesc” la bratul barbatului noaptea in somn;
27. Pentru ca stiu cand sa multumeasca;
28. Pentru ca fac cele mai frumoase cadouri;
29. Pentru ca au o colectie intreaga de lenjerie intima;
30. Pentru ca au parul lung;
31. Pentru ca femeile au grija de barbati cand sunt bolnavi;
32. Pentru ca fac cea mai buna supa din lume;
33. Pentru ca femeile merg cu barbatii la shopping si ii ajuta sa se imbrace decent;
34. Pentru ca au rabdare cu familia barbatului;35. Pentru ca reusesc sa intre pe sub pielea soacrei;
36. Pentru ca la ele dragostea trece prin stomac;
37. Pentru ca stiu cum sa zambeasca numai cu ochii;


38. Pentru ca au cele mai frumoase buze;
39. Pentru ca stiu cand trebuie sa fie elegante si cand trebuie sa fie sexy;
40. Pentru ca au cele mai frumoase cuvinte de alint;
41. Pentru ca stiu cum sa vindece o inima ranita;
42. Pentru ca petrec ore intregi la sala de gimnastica doar pentru a arata bine;
43. Pentru ca stiu sa danseze;
44. Pentru ca pot fi rele cand este cazul;

45. Pentru ca iau viata in serios;;
46. Pentru ca se indragostesc imediat;
47. Pentru ca nu au par pe piept;
48. Pentru ca adora animalele de casa;
49. Pentru ca sunt comice cand se uita la partidele de meci;
50. Pentru ca sunt o companie excelenta in oras;
51. Pentru ca au cele mai amuzante bancuri;
52. Pentru ca sunt foarte apropiate de familie;
53. Pentru ca sunt cele mai bune prietene;
54. Pentru ca vorbesc non stop;
55. Pentru ca au intotdeauna au dreptate;

56. Pentru ca nu se satura de citit horoscopul;
57. Pentru ca mint cand vine vorba despre varsta lor, insa nu stiu ca barbatii isi dau seama;
58. Pentru ca mana lor arata minuscula si perfecta in comparatie cu mana barbatilor;

Sursa foto: Shutterstock.com
59. Pentru ca ignoranta lor este uneori amuzanta;
60. Pentru ca sunt foarte competitive;
61. Pentru ca ofera cele mai bune imbratisari;
62. Pentru ca au sentimente puternice si sunt foarte afectuoase;
63. Pentru ca au posibilitatea de a se uita in ochii tai si de a ajunge la inima barbatilor chiar si cand acestia nu isi doresc;

64. Pentru ca nu le este teama sa isi exteriorizeze sentimentele;
65. Pentru ca intotdeauna miros excelent;
66. Pentru ca arata superb cand dorm;
67. Pentru ca reusesc sa fie sexy indiferent de ceea ce poarta;
68. Pentru ca stau in fata sifonierului doua ore inainte de a alege cu ce se imbraca;
69. Pentru ca saruta incredibil;
70. Pentru ca spun des Te iubesc;
71. Pentru ca ar lasa orice pentru a isi ajuta un prieten;
72. Pentru ca nu se pricep deloc la bataie;

73. Pentru ca sunt dragalase cand spun “Mi-e dor de tine”;
74. Pentru ca au nevoie de o imbratisare atunci cand plang;

Sursa foto: Shutterstock.com
75. Pentru ca sunt dependente de complimente;
76. Pentru ca mana lor intotdeauna intalneste mana barbatului;
77. Pentru ca au nevoie de ajutorul barbatilor si pentru a desface un borcan de muraturi;
78. Pentru ca sunt blande;
79. Pentru ca stiu cum sa iubeasca;
80. Pentru ca suporta epilarea cu ceara;

81. Pentru ca dimineata imbraca un tricou de-al barbatului si arata superb;
82. Pentru ca fac cea mai buna cafea;
83. Pentru ca o atingere de-a lor face cat o mie de cuvinte;
84. Pentru ca au unghii ingrijite;
85. Pentru ca au grija de ele;
86. Pentru ca raspund haios la telefon;
87. Pentru ca sunt recunoscatoare daca faci ceva frumos pentru ele;
88. Pentru ca intotdeauna capul lor va gasi pozitia perfecta pentru umarul barbatului;

89. Pentru ca vor fi niste mame excelente;
90. Pentru ca sunt cele mai bune gazde;

Sursa foto: Shutterstock.com
91. Pentru ca sunt ceea ce vor ele sa fie;
92. Pentru ca isi accepta partenerii asa cum sunt, fara a incerca sa ii schimbe;
93. Pentru ca stiu cum sa multumeasca;
94. Pentru ca parul lor miroase incredibil;

95. Pentru ca ele au intotdeauna ultimul cuvant;
96. Pentru ca ele vor fi mamele copiilor barbatilor;
97. Pentru ca isi shimba look-ul foarte des;
98. Pentru ca reusesc sa se faca placute intr-o conversatie, chiar si cand vorbesc cu persoane necunoscute;
99. Pentru ca stiu sa isi deschida inima si pentru ca iubesc cu adevarat;
100. Pentru ca lacrimile lor te fac sa iti doresti din inima sa schimbi lumea