Cum sa iti dai seama ca esti intr-o relatie abuziva? ( partea 1)
“A tipa la fiintele vii reprezinta o tendinta de a le ucide spiritul. Betele si pietrele pot rupe oarse, dar cuvintele ne rup inimile…”
Robert Fulghum
Discutie: nevasta-mea a fost plecata o luna din oras cu copilul si am fost la femei. Eu intreb: Pai cum asa? Si ce ai facut, te-ai culcat cu altele? El raspunde : da. Eu intreb: si ea nu isi da seama? El raspunde: nu se prinde, pot sa-i spun orice si sa o mint cum vreau eu ca ea nu isi da seama, dupa care incepe sa rada…oare de ce? Ma intreb eu? Rade de ea ca nu si da seama, ca il crede, ca are incredere in el…sau rade de el, de ceea ce este capabil sa faca fara ca ea sa stie?
Nu o respecta pe ea sau nu se respecta pe el?
Este el mai bun decat ea?
Te crezi superior partenerului?
Ai impresia ca este naiv, usor de mintit si te simti mandru cand faci asta?
Nu este singurul exemplu de acest gen, mai sunt multe altele. Ceea ce vreau sa scot in evidenta si sa accentuez este ce se intampla de regula dupa acest gen de intamplari.
De regula discutiile despre barbati si despre felul lor de a se comporta sunt cam aceleasi, mai ales daca le asculti din gura celor care au trecut prin experiente dureroase cu partenerul. Ele suna cam asa: “toti barbatii sunt niste porci”, “toti barbatii inseala”, toti sunt la fel, o apa si un pamant”.
Ce se intampla?
El, barbatul ideal incepe o relatie frumoasa. Indragostire, iubire, planuri, casatorie, copii. Cam asa decurge inceputul si cursul firesc al lucrurilor. Se iubesc, fac o famile, isi jura fidelitate, iar el calca stramb, incepe sa se poarte intr-un anume fel diferit de cel pe care il stiai. Din ce motive, doar el stie. Ce stiu eu este ca indiferent de felul de a fi al unei femei, el face asta. Problema se afla la el, nu la partener.
Poate ca vrea sa iti dovedeasca ca el este inca barbat, cand ar putea sa faca asta cu ce are acasa si ar putea fi mai castigat, poate vrea sa arate in fata prietenilor de ce este el in stare, poate o face din curiozitate, poate o mai face din cine stie ce alte motive. Insa indiferent de motive, scuzele nu isi au locul. Se transforma in adevarati agresori ai partenerului, si nu doar ai lui ci si ai relatiei.
Transforma frumoasa poveste dintre ei in calvar, aducand dezamagire, frustrari, confuzii in relatie. Incet, incet relatia de distruge. Nu va recunoaste niciodata asta, pentru ca de regula cei care gresesc nu vor recunoaste ca vina le apartine. Arunca pe celalalt tot ceea ce ei fac, fara nici o urma de vinovatie, fara remuscare si regrete, fara sa le pese ca celalalt doar i-a permis sa faca asta, poate din naivitate, iubire, dorinta de a fi impreuna.
Chiar daca tu erai pentru el femeia visurilor lui dintr-o data te transformi pentru el. Incepe sa te urasca si daca altadata caltatile tale erau unice, dintr-o data incepe sa te urasca pentru ele, pentru ceea ce esti tu si el nu poate fi. De fapt incepe sa se urasca pe el, asta face.
“ Cand arati cu degetul spre cineva, trei degete se indreapta spre tine. Atunci cand urasti o persoana, urasti ceva din ea care iti apartine”.
Care este mecanismul?
Cand nu ne place si nu acceptam o caracteristica a noastra, in mod inconstient o proiectam pe altii. Astfel daca o persoana simte ostilitate, in loc sa o traiasca o arunca pe celalalt, atribuindu-i aceluia ostilitatea .
Astfel “ea este ostila, ea este rea, agresiva”, cand de fapt persoana care afirma asta are caracteristicile respective.
Destul de des cand criticam pe cineva, criticam de fapt un presupus defect al nostru pe care nu avem curajul sa il recunoastem. In acest fel nu ne acceptam de fapt propriile noastre parti intunecate.
Mie mi s-a intamplat destul de des sa traiesc astfel de acuzatii. Am fost buna si mi s-a spus ca sunt “rea”, nu am fost geloasa si mi s-a spus ca sunt “geloasa”. Mi-a fost greu sa inteleg, insa cu toate astea m-am invinovatit si chiar ma gandeam ca poate am fost asa.
Stiam de exemplu sa stabilisem ceva impreuna, un program iar cand venea momentul sa il punem in aplicare si vorbeam despre asta partenerul imi spunea “eu nu am zis asa ceva, nu imi aduc aminte”.
Ce ramane de facut? Sa il crezi si sa te gandesti ca totul este in imaginatia ta. Faptul ca-i aduci amine cuvintele pronuntate de el, argumente, amanunte care sa il faca sa isi aduca aminte totul este fara rost. Iti spune “nu stii despre ce vorbesti, eu nu am spus asa ceva. Taci si simti ca o iei razna, simti ca nu ai cum sa iesi din situatie, simti ca innebunesti.
Devii confuza, nu mai stii pe ce lume traiesti, nu mai stii cine esti si incepi sa te intrebi “am luat-o razna?” si iti spui ‘data viitoare o sa fiu foarte atenta, eventual o sa imi notez. Te simti manipulate, dar nici de asta nu mai esti sigura, te simti pierduta si nu mai stii ce sa spui, nu mai ai cuvinte, ti se pare totul ilogic, irational.
Am facut asta doar pentru ca nu mi-am dat seama ca sunt victima unei agresiuni verbale sau violente psihologice, una dintre cele mai grele si greu de sters agresiuni.
Foarte frecvent intalnim parteneri care il acuza pe celalalt “sigur ai pe cineva”, cand de fapt el poate are pe cineva sau poate el isi doreste asta. Astfel acuzatiile pe care ti le aduce cineva si nu fac parte din tine, lucrurile pe care iti spune ca tu le-ai facut, de fapt el le face sau isi doreste sa le faca.
Aici de fapt voiam sa ajung, la agresiunea verbala sau violenta psihologica.
Simti ca nu te mai respecta?
Te simti manipulata?
Iti face anumite promisiuni pe care nu si le respecta si de care nu isi mai aduce aminte?
Este nervos, irascibil, agresiv aparent fara motiv?
Cu toate ca relatia aparent merge bine, simti ca “ai un nod in gat”, senzatie de pumnal in inima”?
Sentimentele tale sunt confuze?
Simti ca este o persoana duala? Nu te mai simti iubita? Simti ca ceva nu este in regula? Vezi cu fiecare zi ca el se schimba din ce in ce mai mult? Intr-o zi spune una, iar in cealalta zi se schimba si spune altceva, iar daca ii aduci aminte nu recunoaste sau nu isi mai aduce aminte ca a spus sau ti-a promis acel lucru. Sau mai pe romaneste spune “eu nu am spus asa ceva!”
Imbini iubirea cu ura?
Nu mai stii ce simti?
In relatie aparent totul este normal, cand de fapt nimic nu merge?
Esti agitata?
Nu mai stii ce sa crezi?
Daca se intampla toate cele mentionate insemna ca esti victima unei agresiuni verbale sau psihologice. Motivele pentru care se intampla asta sunt multiple. Poate esti inselala si cauta motive de cearta, se poate sa fie manipulat de catre cineva sau exista posibilitatea ca el la randul lui sa fi trecut prin asta, relatia nu mai este dorita de el si nu stie cum sa iti comunice.
Daca simti ca partenerul se comporta ca un masochist cel mai bine este sa rupi legatura cu el definitiv, in caz contrar tot acest scenariu cu care s-a obisnuit va continua si mai tare. Ti-a prins punctele slabe, stie unde sa actioneze si in final te vei simti doborata.
Ce este agresivitatea verbala sau violenta psihologica?
De regula partenerele sunt cele care sunt supuse la violenta psihologica sau agresivitate verbala. Este un gen de molestare care nu lasa urme, comparativ cu violenta fizica.
De regula cei care isi supun partenerii la astfel de tratamente in public afieaza o anumita imagine, iar in particular el poate deveni foarte diferit. Izbucnirile de manie sau subminarea subtila, indiferenta rece sau aerele de superioritate, sarcasmul sau retinerea tacuta, constrangerea manipulatoare sau pretentiile irationale sunt fenomene obisnuite.
Multe personae supuse la agresivitate verbala sau violenta psihologica incearca de regula orice cale de abordare pentru a-si imbunatati relatia cum ar fi ignorarea, explicarea, rugamintea, consilierea individuala, incercarea de a trai cat mai individual posibil, satisfacerea propriilor nevoi, renuntarea la a “cere prea mult”, renuntarea la orice pretentie si incercarea de a deveni mai intelegatoare. Nimic nu functioneaza in acest caz, iar dinamica relatiei este un mister.
Daca de regula cauti raspunsuri la intrebari de genul: “cum poti prezenta lucrurile astfel ca el sa inteleaga?”, “cum se face ca auzi lucruri pe care el pretinde ca el nu le-a spus niciodata?”, “ de ce oare simti ceea ce el spune ca nu ar trebui sa simti?” esti clar victima lui, esti agresata verbal. Reactioneaza si chiar daca te confrunti cu “frica de pierdere a iubirii” nu te vei confrunta cu “teama pierderii de sine”.
Abuzul verbal sau psihologic are la baza idea de control, care poate fi deschis sau pe “fata” sau inchis, acoperit mereu definit “innebunitor”.
Intr-o relatie abuziva, agresorul neaga abuzul si de regula acesta are loc in spatele usilor inchise.
Agresorul ai partenera sa par a trai in realitati diferite si ambii sunt incapabili sa recunoasca lumea celuilalt.
Jignirea este cea mai cunoscuta forma de abuz verbal, usor de recunoscut. Insa cum se face ca de cele mai multe ori el se manifesta ascuns? Pentru ca abuzul este folosit in mod discret, el devine cu timpul tot mai intens.
Superioritatea, injosirea, umilirea, desconsiderarea, dominarea, contrazicerea, silirea, manipularea, criticismul si intimidarea sunt alte forme ale abuzului verbal. In momentul in care sunt folosite intr-o relatie si negate de autor, apare confuzia.
Abuzul verbal poate fi deschis, o forma de furie indreptata catre partenera, sub forma unui atac de genul “esti prea sensibila” si disimulat sau ascuns ca in cazul formularii “nu stiu despre ce vorbesti” cand de fapt persoana stie .
Abuzul verbal ascuns este distructiv din cauza naturii sale indirecte, considerat “innebunitor”, caz in care partenera nu se confrunta cu nimic concret. Ce trebuie sa faca este sa aiba incredere in propria-i experienta, si oricat de dureros ar fi sa recunoasca si sa accepte ca agresorul nu o iubeste, nu o apreciaza si nu o respecta.
Abuzul verbal este o forma de agresiune, in care agresorul nu este provocat de partenera sa. El poate nega constient sau inconstient ceea ce face. Responsabilitatea recunoasteii abuzului ii revine partenerei agresorului. Apar de regula dificultati, pentru ca partenera este manipulata sa se indoiasca de sentimentele sale.
De exemplu daca partenera ii spune agresorului “m-am simti prost cand ai spus asta”, el in loc de a o intelege si de ai raspunde adecvat, el ii va respinge sentimentele si le va trata ca fiind nejustificate spunand ceva de genul “ nu stiu despre ce vorbesti, esti prea sensiblia”. Agresorul ridiculizeaza ceea ce spune partenera sarcastic, iar daca e ea protesteaza el ii poate spune ca fost o gluma.
La baza agresivitatii verbale sta puterea de dominare, care ucide spiritul. Puterea pesonala a celui agresat este cea care are la baza reciprocitatea si colaborarea.
Abuzul verbal nu tine cont de perceptiile victimei, submineaza, iar in final cel agresat ajunge sa isi piarda stima de sine. De regula partenerul agresat isi da seama ca ceva nu este in regula, cu toate astea invata sa tolereze abuzul si astfel ajunge “tapul ispasitor” in relatie.
Agresorii ajung sa sustina ca de exemplu: “tu esti vonovata de tot ceea ce se intampla”, “din cauza ta te-am inselat, tu m-ai impins”, insa motivele sunt cu totul altele decat cele pe care le credem noi.
Profiul agresorului
Caracteristicile agresorului sunt foarte diferite, unele dintre ele fiind foarte dificil de recunoscut. El poate sa-si agreseze partenera cu acuzatii foarte furioase, descriindu-se in acelasi timp ca o persoana deloc pretentioasa. Agresorul verbal poate fi:
- Iritabil, gata sa-si acuze partenera pentru propriile sale izbucniri sau actiuni;
- Imprevizibil, furios, patetic, nereceptiv la sentimentele si punctele de vedere alte partenerei;
- Fara caldura si empatie, inclinat sa controleze;
- Tacut si necomunicativ in particular sau pretentios si certaret;
- Competitiv fata de partener, morocanos, gelos, critic;
- rapid in razgandiri si puneri la punct, manipulator, exploziv, ostil;
- nedispus sa isi exprime sentimentele.
Agresorul nu cauta reciprocitatea, ci doar incearca sa controleze si sa domine, putind fi foarte schimbator incat partenera isi pierde echilibrul. Partenera poate avea doar iluzia unei relatii autentice, unei relatii care practice nu exista.
Cum invatam sa devenim agresori?
De regula astfel de persoane in copilarie au fost controlati prin folosirea gresita a puterii de dominare asupra sa, ceea ce ii creeaza o suferinta extrema. Daca acest copil devine adult, fara sa fi depasit durerea experientei repective, va perpetua folosirea gresita a puterii la maturitate, devenind astfel toxic ori otravitor fata de ceilalti.
In copilarie a crescut sub influenta puterii de dominare si impunerii. Sentimentele sale nu au fost recunoscute si nici acceptate. Nu a avut intelegere si nici compasiune din partea cuiva, iar in lipsa unei astfel de persoane a ajuns la concluzia ca “nu a existat nimic in neregula”, iar daca a fost asa sentimentele lui de suferinta “nu ar trebui sa existe”, incetand sa le mai simta.
Le-a interzis accesul in sfera constienta nestiind ca sufera, in aceste fel inchizand usa unei parti din sine insusi. A devenit un agresor, asemeni celor din copilaria sa, un adept al abuzului verbal. Neavand posibilitatea sa isi recunoasca sentimentele, suferintele, el nu a putut trece prin experienta empatiei si compasiunii.
Adult fiind se simte indreptatit in privinta comportamentului sau agresiv si nu-i intelege efectele, actionand sub impulsul sentimentelor reprimate. Se simt nejutorati, iar sentimentele din copilarie care “nu trebuie sa existe” si “nu trebuie simtite se manifesta exterior. Nu stie ce inseamna compasiunea si empatia, fara de care agresorul nu poate fi sensibil la durerea partenerei.
Tot ceea ce face este datorita sentimentelor reprimate din copilarie, al facand altcuiva ceea ce lui i s-a facut in copilarie. Deoarece el nu poate simti sentimentele, trebuie sa le exercite asupra altcuiva.
Nevoia lui de a tine la distanta durerea care “nu trebuie sa existe” il face sa caute puterea de dominare, impunerea si superioritatea.
Cum devenim persoane agresate?
Peroanele agresate se bazeaza pe puterea personala, care nu are nevoie de invinsi si invingatori, de oameni care domina si de altii care supun si care nu solicita impunerea propriei vointe asupra altuia. Ea se bazeaza pe reciprocitate si colaborare.
Partenera agresata este conditionata de familia din care se trage, de educatia di de relatiile ei. Acesta conditionare o face sa creada ca partenerul se comporta rational cu ea, conditionare care incepe devreme in copilarie prin formule care ii sunt adresate, ca: “nu ai de ce sa te plangi”, “stiu ca ii simti lispa si o doresti dar nu pot sa ti-o ofer”.
Astfel copilul invata devreme sa-si planga mai degraba pierderile decat sa creda ca irationalul “nu ai de ce sa te plangi” este rational, real si logic.
Partenera este invatata din copilaria sa nu aiba incredere in sentimentele ei, iar puterea pe care au exercitau adultii asupra ei era folosita gresit.
Supunerea, puterea de dominare si abuzul verbal erau prezente. Sentimentele ei nu puteau fi acceptate si justificate. Tatal era nervos, neimplicat in cresterea ei, absent sau indiferent.
Un factor responsabil de patrunderea ei in acesta realitate este faptul ca in copilarie existase cineva care ii aratase simpatie si intelegere fata de experienta ei, usurandu-i constientizarea faptului ca ea sufera. Pentru ea adultii atotputernici nu greseau, iar in ochii ei erau un fel de zei, astfel ea ajungea sa creada ca ceva nu este in regula cu ea, cu felul in care se exprima, impresia pe care o facea celorlalti, sau poate cu sentimentele ei si cu perceperea realitatii insesi.
Asftel a pornit in viata cu o stima de sine scazuta. Stiind ca sufera putea astfel sa simta compasiune si empatie fata de altii, cautand compasiune si intelegere.
Singurul lucru pe care nu il stia era motivul pentru care suferea. Credea ca cel care o iubeste nu ar fi atat de suparat si nu ar tipa la ea decat daca nu ar fi ceva in neregula cu ea.
Victima abuzului este invatata ca desi sufera nu este justificat sa sa simta asa si ca responsabilitatea ii apartine. In copilarie ea a fost crescuta astfel incat ea sa nu isi inteleaga sentimentele si astfel ea sa nu isi dea seama de adevar.
Partenera agresata il crede pe agresor cand isi neaga abuzul, devine frustrata si derutata, char si atunci cand cauta solutii. Incapabila sa ajunga la clarificare si intelegere, ea devine confuza. Astfel daca partenerul ei nu minte, nu greseste, daca ea intelege gresit lucrurile inseamna ca “ceva nu este in regula cu ea”.
Astfel indoilelile din copilarie ies la suprafata, pastrandu-si obisnuita sa auda lucruri care ar putea sa-i dezvaluie care sunt greseala si motivul suferintei ei.
Persoanele agresate nu tolereaza deprecierea altei persoane deoarece considera ca se depreciaza pe ei. Sunt persoane sigure pe ele si nu au nevoie sa isi exercite puterea de dominare asupra altei persoane.
Majoritatea dintre noi putem descoperi la un moment dat in cel de langa noi un aspect din acesti tip de comportament. Daca are impact asuprta ta, daca te simti apasata, da simti ca ceva nu este in regula cu tine, ai acum posibilitatea sa faci acest lucru. Opreste-l cat nu este prea tarziu, ofera-i sansa de a se schimba, cere-i asta. In caz contrat relatia ta va fu una oricum sortita esecului, pentru ca va veni momentul vand te vei trezi din somnul fortat in care esti.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu