Multe, prea multe. Femei singure, de toate virstele si din toate starile, cu sau fara scoala, frumoase sau urite, rele sau bune, cu sau fara copii. Femei care isi pacalesc timpul si singuratatea cu cimilituri de pe site-urile de self-help, care platesc facturi uriase la telefon in urma conversatiilor nocturne cu alte femei singure, ca si ele.
Femei prea mindre ca sa recunoasca ca au gresit, femei care sint prea mindre ca sa accepte compromisuri, femei care sint prea mindre sa ceara ajutorul si, mai ales, sa isi recunoasca ca au nevoie de ajutor.
Femei slabe, care au facut prea multe compromisuri, care sint in continuare prea slabe ca sa vada dincolo de falsa alinare a litaniei de zi cu zi cu prietenele, cunostiintele sau colegele de birou.
Femei sperioase, paralizate de frica incercatului inca o data, femei speriate si adincite in tacerea auto-blamanta a esecului personal.
Femei spectaculoase, carismatice si stralucite prin prezenta, succes profesional, femei invidiate de toate celelalte femei. Femei care alunga barbatii din viata lor tocmai pentru ca sint minunate si atit de diferite. Femei care isi tiriie din ce in ce mai greu povara succesului, in fiecare seara, catre o casa goala si un pat rece.
Femei superstitioase, ratacite in hatisul de semne si simboluri pe care universul – parca inadins – li le arunca in cale. Femei care nu-si mai pot incepe ziua fara doza de astrograme, harti ceresti si sarade cosmice aparent semnificative.
Femei resemnate, atit de tare adincite in acceptarea propriei lipse de merit, incit cu greu le mai observi in zgomotul zilnic al vietii. Femei care traverseaza ceasurile lungi ale zilei ca niste umbre, fara urme.
Femei revoltate care isi striga disperarea pe teme dureros feministe, femei care lupta pentru cauze si nu stau nici o clipa, de frica sa nu le prinda din urma jalea propriei cauze pierdute.
Femei obositoare care isi mesteca neputinta cersind timp si urechi de ascultare de la prieteni, care se milogesc trist de un iesit in oras, care atirna la cupluri casatorite pentru includerea, fie ea si temporara, in programul vreunei familii.
Femei sufocate de neputinta si sufocante din aceeasi neputinta, care isi strivesc copiii cu dragostele prost plasate, de-plasate din sertarul rezervat marelui absent in sertarul iubirii materne.
Femei abuzate care n-au stiut niciodata ca o relatie poate fi demna si calda si frumoasa. Femei care incaseaza din nou, si inca o data, fara sa se poata opri, in contul unei capacitati ciinesti de a iubi. Fara reciprocitate, fara zimbet pe fata plinsa, fara nimic.
Femei singure-cuc si, la polul opus, femei in convietuire cu alte femei cu care alcatuiesc gineceuri si reinventeaza impreuna viata ca pe un surogat. La fel de triste toate.
Femei organizate, calculate si impecabil eficiente, care au atins performante nebanuite in gospodarie, si care ar arunca toata alinierea pentru o clipa de intimitate, fie ea si cu un vagabond.
Femei boeme si dezorganizate, plimbarete si vag dezmatate, care suspina in taina dupa privilegiul de a calca o camasa, de a innoda o cravata.
Femei impecabile la trup, care traiesc sanatos, fac sport si maninca organic, si care in fiecare seara isi depun pe perna lacrimile futilitatii propriei perfectiuni.
Femei libere, extrem de articulate in perpetua declaratie de independenta, femei care, atunci cind se stinge lumina, simt cu pregnanta raceala inelarului.
Femei singure. Multe, prea multe.
In seara asta, puneti mina pe telefon si sunati-le. Pe ele, pe femeile astea singure. Mamele, surorile, colegele, vecinele, prietenele voastre.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu