“Nu am timp si nici chef sa inteleg femeile” – imi marturisea in urma cu cativa ani un prieten pentru ca apoi, acum cateva zile, dupa ce s-a despartit, sa mi se confeseze: “As fi vrut din tot sufletul sa-mi fac timp sa inteleg in profunzime sensul tuturor dorintelor si asteptarilor pe care cu stangacie si cu lacrimi in ochi mi le marturisea iubita mea inainte sa inchida usa casei si a relatiei pentru ultima oara”
Asa am cunoscut sensibilitatea si fragilitatea din spatele aparentelor de macho irezistibil.
Vreau sa retraiesc acele vremuri parca de mult uitate in care barbatii aveau un fermec aparte, ne cucereau cu simplitatea lor, ne simteam rasfatate, protejate si apreciau educația, felul de a gandi, valorile si modestia.
Vreau sa retraiesc acele vremuri magice in care barbatii se straduiau sa ajunga la inimile doamnelor cu respect, intelegere, caldura, zambete, flori si credeau cu tot sufletul ca nu esti doar o simpla aventura.
Vreau sa retraiesc acele vremuri in care pasii ne purtau prin parcuri pana in miez de noapte plimbandu-ne de mana cu sfiala sau ne asezam pe o banca ascultandu-ne cu drag povestile noastre sau despre lucruri noi simtindu-ne importante, frumoase si speciale.
Vreau sa retraiesc acele vremuri in care femeia era respectata, considerata o fiinta vulnerabila, plapanda.
Vreau sa retraiesc acele vremuri in care ne asterneam gandurile si sentimentele in scrisori parfumate, primeam sarutari inocente in momente cand ne asteptam mai putin, mergeam la intalniri cu zeci de fluturasi in stomac, ne bucuram doar ca ne intalnim privirile.
Vreau sa retraiesc acele vremuri in care ne alintau sau pur si simplu aveam nevoie de ei pentru a ne refugia in bratele lor, stiind ca acolo ne vom simti protejate intotdeauna.
Vreau sa retraiesc acele vremuri in care ne lasam vrajite si hipnotizate de tandretea si sarutarile lor.
Vreau sa retraiesc acele vremuri in care serile incepeau cu un preludiu care parca dura o vesnicie inainte de a ne cufunda intr-o nesatula dorinta si nevoie de el.
Vreau sa retraiesc acele vremuri in care aparent barbatii nu si-ar fi dorit nimic de la o femeie iar in momentele de slabiciune tanjeau sa se cufunde in bratele ei, isi traiau cu atata sinceritate vulnerabilitatea, isi foloseau cu o intensitate furibunda emotiile dincolo de razboiul rational din ei .
Vreau sa retraiesc acele vremuri in care iubirea barbatilor strapungea orice indoiala, orice ipocrizie, respira fidelitate si se hraneau cu mandria iubirii lor pentru a stii intreaga lume si mai ales tu, iubita lui, ca ii apartii pe vecie.
Vreau sa retraiesc acele vremuri in care barbatii erau in stare sa ne striveasca trupurile in bratele lor de atata drag, aveau un fel aproape copilaresc in care doreau sa-si arate orgoliul, sa ne impresioneze asteptand abandonul nostru total.
Vreau sa retraiesc acele vremuri in care barbatii doreau sa poposeasca macar pentru cateva clipe, cautand a se odihni si a-si lauda victoriile langa o femeie care stie sa-l asculte si sa-l mangaie.
sursa foto: PinkFishGR
Vreau sa retraiesc acele vremuri si mai mult de atat.
Vreau simplitate, spontaneitate, romantism, mangaieri, aprecieri, sarutari fierbinti, tandreturi nesfarsite, calde duiosii, poezie si ratiune, extaz si abis, certitudini si incertitudini, iubiri fara regrete.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu