Aţi auzit cu siguranţă una din definiţiile femeii perfecte: „Doamnă în societate, curvă în pat şi gospodină în bucătărie”. Plecând de la exeperienţa mea de viaţă şi lecturile parcurse aş spune că teoria aceasta se referă la femeia ideală pe care bărbaţii şi-ar dori să o aibă şi spre care femeile aspiră. Dar eu mă întreb dacă chiar aşa este? Oare chiar aşa ar trebui să fie o femeie pentru a fi fericită, iubită şi preţuită? Chiar le-ar conveni bărbaţilor să aibă aşa ceva? Ar fi mulţumită o astfel de femeie? Ar avea o astfel de femeie şansa să fie iubită numai ea? Ar avea această femeie minunata ocazie să mulţumească şi să fericească pe deplin un bărbat? Ar fi ea cea mai dorită femeie? Ar schimba ea lumea? Nu ar mai există adulter? Nu ar mai există bigamie? Nu ar mai exista curve la colţ de stradă? Nu ar mai fi atras partenerul unei „femei-doama în societate” de o „femeie – curvă în societate”?
Ei bine, eu personal cred că această specie de femeie nu ar avea nici cea mai mică şansă de supravieţuire şi nu ar schimba cu nimic lumea. Ar avea o singură satisfacţie şi anume: că e ideală în teorie. Nu sunt obişnuită să emit idei sau să combat teorii fără să aduc argumente aşa că, am să demonstrez de ce această teorie nu este valabilă decât dacă este vorba despre aparante. În această definiţie, a femeii ideale, este vorba de trei tipuri comportamentale, distincte, ale femeii. Acest lucru înseamnă că ele trebuie delimitate strict prin trăiri şi atitudini diferite. Eu sunt foarte curioasă cu privire la momentul şi felul transformării. Cum şi unde se produce schimbarea? Adică, când ar trebui să se producă schimbarea de gânduri, sentimente, trăiri şi comportament? De exemplu: Ana şi Ion sunt un cuplu care locuiesc împreună. Ana s-a trezit de dimineaţă şi a pregătit micul dejun. Ana şi Ion au plecat apoi la serviciu şi pe seara au luat cina împreună cu mai mulţi prieteni. Noaptea au ajuns acasă şi au făcut sex. Acum, eu vin şi întreb care e reţeta fericirii ambilor parteneri? Dacă ne luăm după teorie, atunci, Ana este cheia. Ana ar trebui să fie gospodină: să facă curat prin casă şi să pregatesca un mic dejun excelent. Ana ar trebui să se comporte ca o doamnă în societate: la serviciu, pe drum şi la cină. Ana ar trebui să fie o curvă excelentă seara în pat. Să presupunem că este aşa. Este Ana fericită? Este Ion fericit? Unde se produce delimitarea dintre cele trei personalităţi distincte ale Anei? E gospodină până iese din casă sau până se îmbrăcă pentru a pleca la serviciu? Când devine curvă? Când intra în casa sau când se băgă în pat? Oricum, eu mă întreb cum ar reuşi să facă asta?
Noi, oamenii, reacţionăm la o multitudine de stimuli iar când vorbim de cei care ne influenţează sexualitatea, cei mai importanţi stimuli sunt: mirosul, atingerea, imaginile vizuale. Aceste lucruri ţin de genetică noastră. Aşa suntem noi făcuţi. Gândurile, dorinţele, nevoile şi sentimentele noastre sunt declanşate de stimuli în raport cu vârsta organismului nostru. Ana ar trebui să aibă capacitatea de a-şi gestiona reacţiile la stimuli în raport cu locul unde se află. Acest lucru este imposibil: te-ai lovit – te doare; ţi-a plăcut cineva – ţi-a trecut un fior prin stomac; nu ai mâncat de ceva timp – ţi-e foame, etc. Felul în care reacţionăm în exterior este singurul lucru pe care îl putem gestiona. De simţit – simţim conform stimulilor. Doar un robot ar putea să fie femeia perfectă conform teoriei care m-a intrigat. Doar un robot ar putea să nu simtă şi să se comporte precum a fost programat, în funcţie de locul/ situaţia în care se afla.
Femeia – fiindcă despre ea este vorba – gândeşte, iubeşte, urăşte, doreşte, juisează… Culmea e că face toate astea fără să ţină cont de locul unde se afla sau de prezenţa celor din jur. Teoria privind femeia ideală nu se referă sau nu ar trebui să se refere la ce trebuie să fie o femeie în cele trei ipostaze ci se referă la modele comportamentale pe care am să le numesc „aparenţe”. „Aparenţe”, pentru că ele nu arăta mereu adevăratele simţiri ale femeii. Credeţi că o „aparenta doamnă” nu juisează în timpul unei întâlniri de afaceri dacă cunoaşte un bărbat care-i stârneşte interesul sexual? Care din personalităţile ei i-ar transmite mesaje bărbatului devenit interesant? Credeţi că în acest caz, doamna nu i-ar face puţin loc curvei pentru a-şi atinge scopul? Femeia, pentru a fi fericită şi a oferii la rândul ei fericire, trebuie să fie doamnă în raport cu societatea, curvă în raport cu relaţiile care presupun satisfacţii sexuale; gospodină în raport cu îndatoririle administrative. Ştiu, e cam brută exprimarea…dar, gândiţi-vă că oferă posibilităţi nelimitate femeii pentru a se putea numi cu adevărat – femeie. Această definiţie ar permite unei gospodine veritabile să nutrească gânduri sexuale în timp ce toacă legumele pentru ciorbă, dezvoltând astfel imaginaţia curvei care-şi va satisface şi va satisface nevoi sexuale, peste câteva ore, în intimitatea cuplului. O doamnă ar putea să juiseze liniştită în timpul unei întâlniri de afaceri în timp ce atinge pe sub masă, cu piciorul, gamba domnului care i-a stârnit interesul sexual. Atingerea de sub masă e doar a lor. A celor doi. Ea şi el. Ea devine o doamnă curvă pentru un minut, doar pentru el, apoi ea revine la a fi doar doamnă. A transmis doar un mesaj în calitatea ei de femeie – curvă şi apoi a revenit la a fi o femeie – doamnă care se dăruieşte total activităţilor pentru care se afla acolo. Sau poate se dedica ambelor…
„Gospodina”, luată individual, nu face obiectul studiului meu. Aş vrea totuşi să pecizez că dacă este vorba de o curvă gospodină nu prea interesează pe nimeni acest ultim aspect. Sincer acum, cine se aşteaptă de la o curvă care tocmai l-a satisfăcut cum n-a mai făcut-o nimeni până atunci, să îmbrace apoi capodul de casa şi să între în pielea unei gospodine veritabile care să-i facă o minunăţie de fasolică cu ciolan? Sunt convinsă că unora le vor strălucii ochii la acest gând. Sex şi apoi o fasole cu ciolan… ce poate fi mai bine? Ştiu…poate în ordinea asta: fasole cu ciolan, o bere şi apoi sex. Desigur că „meniul” poate varia în funcţie de categoria socială a persoanelor implicate. Dar eu vorbesc despre concept: aţi mai vedea-o că pe o curvă pe respectivă femeie? V-ar mai face să simţiţi ceea ce aţi simţit până să o vedeţi că a devenit o gospodină veritabilă? V-aţi întoarce la ea cu aceeaşi dorinţa arzătoare? Sunt convinsă că …nu! Dar dacă, în timp ce v-ar găti fasolea ar sta dezbrăcată şi v-ar săruta şi v-ar zâmbi complice din când în când? Sunt convinsă că aţi lua-o de nevastă!
 Toate cele de mai sus mă duc cu gândul la o singură întrebare, şi anume: Cum ar trebui să fie o femeie pentru a fi fericită şi pentru a aduce fericire? Cred că ar trebui să fie o „doamnă curvă gospodină” şi să hotărască ea singură, în fiecare moment, de care din cele trei se lasă condusă. Da, o doamnă care să nu-şi reprime sexualitatea în societate! Da, o curvă care să  uite că e doamnă şi gospodină atunci când e în pat! Da, o gospodină în casa, care să nu uite că e curvă şi doamnă!
În fine, ideea e că în fiecare din noi s-a aşezat mai bine una dintre ele. Datorită geneticii, condiţiilor sociale, vârstei, experientelor, una din personalităţi se accentuează şi se dezvolta ajungând să le conducă pe celelate două. Dacă nu facem nimic în privinţa această, ajungem să fim catalogate: unele curve, altele gospodine şi altele, doamne! Astfel, vom fi lipsite de bucuria de a ne numi şi de a ne simţi FEMEI.