7 paşi să convingi un bărbat
Psihologia
masculină nu încetează să mă uimească. E cu totul diferită de cea
feminină cu toate că, în marea lor majoritate, fiecare dintre ei a fost
crescut şi educat de mama lui – cât se poate de femeie. Cum şi când se
produce mutaţia? Mister total. De fapt, cred că vin echipaţi cu ea din
naştere, altfel nu pot să-mi explic.
Încep prin a da un exemplu concludent
din Jung, din care reiese că orice încercare de a motiva un
reprezentant al sexului tare prin metoda comparaţiei va sfârşi prin a
fi înţeleasă în termeni de competiţie, şi va duce la cu totul alte
consecinţe decâte te-ai aştepta. “De la cel cu ţâţa-n gură pân’ la
ultimul moşneag” – vorba poetului – el nu va face eforturi să facă faţă
comparaţiei, aşa cum ţie ţi s-ar părea normal. Dimpotrivă, el va face
totul să-şi elimine competitorul! Iată fragmentul, în care marele Jung
nu avea decât 6 ani:
“Vecinii noştri de pe atunci erau persoane cu o situaţie materială bună. Aveau trei copii. Cel mai mare era un băiat cam de vârsta mea şi avea doua surori. Erau de fapt orăşeni care-şi găteau şi împopoţonau copiii, îndeosebi duminica, într-un mod ridicol – pantofiori de lac, pantalonaşi cu dantelă, manuşele albe; dar îi purtau spălaţi şi pieptănaţi cu grijă şi în zilele de lucru. Plini de teamă, copilaşii se ţineau la distanţă de ştrengarul cel mare cu pantaloni rupţi, pantofi gauriţi şi mâini murdare care eram eu, şi aveau maniere frumoase. Mama mă tot necăjea cu comparaţii, îndemnuri şi mustrări:
“Uită-te la aceşti copii draguţi, sunt atât de bine crescuţi şi de politicoşi, iar tu esti un bădăran, cu care nu ştiu ce să mă fac.” Nu ramâneam nepasator la aceste admonestări, dupa cum e şi firesc, aşa că am decis să-i trag băiatului o mamă de bătaie. Ceea ce am şi pus apoi în aplicare.”
Aşa că dragi femei, dacă vreţi ca
bărbatul – sau băiatul – vostru să vă asculte, nu veniţi cu comparaţii
şi reproşuri. El are gena competiţiei în adâncuri împlântată, aşa că va
face exact pe dos! Îmi amintesc cum mi-am manipulat la un moment în
copilărie vărul mai mic să mă lase să-i fac manichiura. Instinctiv
mi-am dat seama că dacă o să-i spun că arată sinistru cu unghiile negre
nu m-ar fi lăsat. Am început prin a-l admira pentru răbdare şi vitejie,
apoi am alunecat uşor cu discuţia spre unghieră şi alte instrumente
periculoase şi… am reuşit.
Nu cred că s-a schimbat mult de atunci.
Probabil că soţia lui ar avea mai mulţi sorţi de izbândă să-i spună că
el e cel mai harnic bărbat de pe palier, ca să-l convingă să ducă
gunoiul, decât dacă i-ar spune că vecinul îl duce în fiecare zi. Asta
dacă nu vrea să-şi pună vecinul în pericol.
O consecinţă a acestei caracteristici
esenţiale masculine este că ei nu vor înţelege niciodată plângerile
feministe referitoare la egalitatea dintre sexe. Am vrut să muncim cot
la cot cu ei? Acum să nu ne imaginăm că vor trebălui cot la cot cu noi
în gospodărie pentru a respecta egalitatea… Dacă nu ne-a plăcut să fim
casnice, să fim sănătoase. Scenele nu duc la niciun rezultat. În lumea
lor, conflictele se rezolvă simplu – prin luptă dreaptă.
Dar femeile sunt o altă specie, pe care
ei nu o înţeleg, şi în mod paradoxal le trezeşte o panoplie de
sentimente de care mai degrabă s-ar feri. Aşa că, în caz de conflict,
se refugiază în a lor “the nothing box”.
Pur şi simplu îi lasă auzul. În cel mai bun caz, schimbă vorba. Dacă e
ceva grav, aşteaptă până când sesizează că tonul vocii “agresoarei” s-a
schimbat, apoi se comportă ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat – spre
exasperarea ei!
Soluţia nu e comparaţia, care în
viziunea lor înseamnă conflict – adică “ignore”. Ce trebuie să faci
pentru a te face ascultată de un bărbat când eşti supărată?
Pasul 1:
Calmează-te prin mijloace proprii, sau prin mijloace care să nu-l
implice pe el. Sun-o pe mama, pe cea mai bună prietenă, vaită-te până
îţi trece şi abia apoi vorbeşte cu el.
Pasul 2:
Nu porni de la premisa că te înţelege. Dacă nu e un exemplar rar şi
deosebit, pasionat de limbi străine, va decoda tot ceea ce spui în
sistemul lui propriu.Pasul 3: Evită orice comparaţie şi în niciun caz nu ridica vocea. Nu vei face decât să îi declanşezi sistemul automat de astupare a urechilor.
Pasul 4: Priveşte-l ca în prima zi când l-ai văzut puternic, protector, atent şi minunat de special. Trebuie să crezi cu toată fiinţa în această viziune, altfel nu vei avea niciun succes.
Pasul 5: Îmbracă situaţia care te frământă în “hăinuţe” de poveste, în care el este neapărat eroul salvator.
Pasul 6: Explică-i cât de mult îl admiri şi cât de recunoscătoare îi eşti pentru că este eroul tău.
Pasul 7: În timp ce culegi laurii victoriei, du-te şi te culcă. Sigur ai nevoie.
Concluzie: Nu-i uşor să fii femeie. Nici eroul salvator n-o fi uşor să fii, nu neg. Din fericire, cumva reuşim să ajungem la un numitor comun. Nu-i fascinant să descoperi aceste minunate diferenţe?
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu